Marian Nicoliţă munceşte cu ziua şi
doarme în casa celor cărora le slugăreşte. La Făurei (judeţul Brăila)
familia sa aşteaptă să se mute în vilă. Tatăl lui Bănel Nicoliţă
povesteşte, resemnat, cum nu mai este acceptat
de familie. Spune că nici Bănel nu mai vrea să ştie de el şi că l-a
gonit de la stadion când s-a dus să-l vadă.
Satul Cojasca, judeţul Dâmboviţa. De trei ani,
Cristian Ungureanu (33 de ani) şi-a deschis un magazin mixt la şosea,
unde, într-o anexă, ţine o agenţie Loto-pronosport. Aşa l-a cunoscut pe
Marian Nicoliţă (53 de ani), tatăl fotbalistului Bănel Nicoliţă (25 de
ani). Mai citeşte şi:
Rednic: "Bănel valorează doar 500.000 de euro"
„La mine a câştigat de două ori: 230 de lei în decembrie anul trecut şi, recent, 100 de lei. Numărul său favorit este 15, pe care nu-l schimbă niciodată, şi 7, data de naştere a lui Bănel. Săptămânal joacă de 25-30 de lei, în funcţie de cât câştigă. Azi e joi şi cu siguranţă va apărea", anunţa Cristian.
„Poate câştig la Loto, să am şi eu casă"
După o jumătate de oră, proptindu-şi bicicleta de gardul magazinului, în agenţie intră un bărbat uscăţiv şi înalt. „El e!", şopteşte Cristian. Este încălţat în adidaşi prăfuiţi, poartă pantaloni de trening stropiţi cu vopsea, o scurtă veche din piele şi un fes negru pe cap. Venea direct de la o lucrare de zugrăvit.
Dă bunăziua cu un aer sfios, se aşază pe un scaun şi scoate din buzunar nişte bilete mai vechi, cu gândul de a copia numerele pe altele noi. „Joc de două ori pe săptămână: joia şi duminica. Lunar dau din buzunar cam 250 de lei. Mai şi câştig, de ce să zic! Poate dă Dumnezeu să-mi iau şi eu o casă, să nu mai stau pe drumuri". Ăsta este visul lui nea Marian Nicoliţă. Despărţit de cinci ani de familie, a pribegit de colo-colo, muncind cât să mănânce sau să-şi justifice adăpostul oferit deasupra capului. De doi ani locuieşte în satul Fântânele, lângă Cojasca, sat compus numai din populaţie de etnie rromă. Cum este harnic şi priceput la orice, unei femeie din Fântânele i s-a făcut milă de el şi i-a oferit o cămăruţă.
„N-am nicio relaţie cu ea, femeia e cu treaba ei, are copii mari, mi-a dat camera că-i muncesc în curte, i-am făcut garduri, i-am vopsit, i-am zugrăvit. Momentan muncesc la ţigani cu ziua. N-am un loc stabil. Azi aici, mâine la Târgovişte, poimâine la Bucureşti, unde o fi! Nu vreau să cer, nu vreau nimic gratis de la nimeni".
„I-am dat mestecat din gură..."
De când a plecat de acasă, de cinci ani, nea Nicoliţă se laudă că n-a mai pus gura pe băutură şi, de la o vreme, s-a lăsat şi de fumat. Tristeţea şi sfâşierea lăuntrică îi vin doar din faptul că a fost părăsit de copii. „Vorbesc din când în când cu ei la telefon. Dacă am, le dau; dacă n-am, nu le dau... Bănel putea să le ia şi lor o maşină, ca unul să se ducă după adunat fier, altul după cartofi, nu să mi se plângă mie la telefon că n-au de niciunele".
Scoate din buzunar un bilet mototolit de loto şi transcrie numerele pe altul nou. De oboseală, de emoţie sau de supărare, mâna are un tremur uşor. „Mereu pun şi pe 7, ziua de naştere a lui Bănel. Ultima oară când am vorbit cu el i-am spus: «Tată, de ce, tată, ai spus la ziar că nu sunt tatăl tău? Ţi-e ruşine cu mine? Ţi-e ruşine că muncesc pe unde apuc? Să te gândeşti, tată, că e un Dumnezeu acolo sus şi te vede!» Şi atunci şi-a băgat singur gol pe Bernandel (1 noiembrie 2006, Stadionul Santiago Bernabeu, meciul Real Madrid - Steaua, scor 1-0). Eu i-am dat din gură când era mic, mestecat i-am dat! A zis la ziar că m-a ajutat, că mi-a dat serviciu, dar nu m-a ajutat cu nimic. Sunt omul străzii. Dar Dumnezeu, că am credinţă mare!, are grijă de mine şi nu mă pedepseşte", oftează încet şi ochii i se umezesc.
„Mi-e tare dor de Bănel"
Marian Nicoliţă este convins că tot ce i se întâmplă este din cauza soţiei. „A băgat râcă între mine şi copiii mei", spune strângându-şi mânios gura din care-i lipsesc aproape toţi dinţii de jos. Cea mai mare parte din viaţă a muncit la o turnătorie în Făurei ca să poată să-i crească. Îşi aduce aminte cu drag de copilul Bănel.
„A avut un antrenor bun acolo, la Făurei, care s-a ţinut de capul lui. A jucat fotbal, a mai mers prin localuri, unde a spălat farfurii şi pahare, dar şi Bănel a fost băiat bun şi ascultător. În Făurei a făcut şapte clase, mai s-a dus la şcoală, mai nu s-a dus, a rămas şi repetent... I-am spus că, dacă nu-i place şcoala, să se ducă să bată mingea pe maidan. Nu i-am spus-o cu răutate, ci ca alternativă. De la 16 ani a plecat ca jucător la Brăila. Mai am un băiat care joacă fotbal la Ploieşti. N-are fuga lui, dar are tactică. Când erau mici mergeam cu ei pe stadion, la Făurei, şi mi-era drag să-i văd cum joacă. Bănel este al treilea copil al meu. Pe toţi îi am cu mama lui Bănel. De când joacă la Steaua, doar o dată am vrut să merg la stadion să-l văd, dar nu m-au primit. A pus bodyguarzii să mă gonească. Ce să fac, dacă el fuge de mine şi zice că nu sunt taică-său? Dar mi-e tare dor de el, chiar dacă nu mai vrea să ştie nimic de mine", spune Marian Nicoliţă.
„Niciun copil de-al meu nu ştie ţigăneşte..."
În afară de Bănel, doi dintre copiii lui nea Nicoliţă sunt zidari şi doi fotbalişti. Mai are şi-o fată măritată la Brăila. Îi mai atingea când erau mici. „I-am mai cârpit, mai fugeam după ei, pe toţi i-am cârpit. Dar i-am cârpit cu folos. După ăştia care sunt zidari fugeam să-i duc la meserie. Acum îmi mulţumesc că au învăţat ceva, că vila de la Făurei ei au construit-o. Bine, pe banii lui Bănel şi la îndemnul lui Gigi Becali, dar ei au muncit la ea".
E mândru că şi-a putut îndruma copiii pe drumul cel bun şi aproape că nici nu-i mai pasă de ce se va întâmpla cu el. „Când oi muri, oi vedea eu cine şi unde o să mă îngroape. Aţi văzut ce face măgarul când simte că i-a venit sfârşitul? Pleacă. Pleacă şi nimeni nu ştie unde se duce. Aşa şi eu. Ce-o vrea Domnul! Poate mă îngroapă pocăiţii ăştia, că ăştia din Fântânele sunt toţi pocăiţi. Mă duc la predică la ei în fiecare miercuri, vineri şi sâmbătă. Merg la Casa de rugăciuni la unu', Sorin, care e cel mai cinstit om din sat. La ei nu se fură, la ei se înşală!", râde şuierat printre dinţii lipsă nea Nicoliţă. Dacă e cunoscut şi respectat în Fântânele pentru că e tatăl lui Bănel Nicoliţă? „Daaa, tot satul ăla, indienii ăia, mă respectă pentru asta. N-o să credeţi, dar, deşi sunt ţigan, nici eu, nici Bănel şi niciunul dintre copiii mei nu ştim ţigăneşte".
Ultima dorinţă
A
terminat de completat şi ultimul bilet la Loto. Nea Marian Nicoliţă
şi-a spus povestea vieţii fără ură sau încrâncenare, ci cu amărăciunea
părintelui abandonat de propriii copii. „Dacă voi câştiga, îmi voi face
casă în Făurei, nu în altă parte. Acolo m-am născut. Am fost crescut la
casa de copii, la cămin. Părinţii mei adevăraţi sunt din Şuţu, o
localitate lângă Ianca, între Brăila şi Făurei. O fi un blestem, că am
fost de două ori abandonat în viaţă, o dată de părinţi şi acum de copiii
mei. Când pun la loto mă rog în minte: «Doamne, aşa cum i-ai strâns pe
ucenicii Tăi şi I-ai pus la masă la Cina cea de taină, aşa vreau să-mi
ajut şi eu copiii, să-i strâng la casa mea şi să-i pun la masa mea, ca
şi Tine, Doamne»"! Se ridică agale, dând amărât din cap. Cu biletele în
mână, se duce să plătească. Cinci bilete puse îl costă 30 de lei. Dintr-o dată se întoarce pe călcâie şi cu voce veselă spune: „În seara asta (2 decembrie) e jocul cel mare, cu Liverpool (Stadionul Ghencea, Steaua - Liverpool, scor 1-1). Eu nu prea joc la pronosport, dar acum voi paria pe victoria Stelei şi pe Bănel al meu. O să mă rog la Dumnezeu să dea un gol, să-l ia alte cluburi mai puternice, să se ajungă şi el mai bine. Doar e copilul meu"! Salută în grabă, iese, se urcă pe bicicletă şi pedalează spre Fântânele, o haltă a pribegiei.
Un blestem împlinit
Marian Nicoliţă se întristează când îşi aduce aminte de ziua în care a plecat de acasă. „Din cauza lu' mă-sa am plecat, că ea a băgat râcă între ei. Erau să se omoare, s-au tăiat, au spart geamuri. S-au bătut în casă. M-am băgat între ei, n-am mai putut suporta şi am plecat. Să-şi aducă aminte că am zis că o să vină ziua când n-o să mă mai întorc la Făurei. Şi-au zis:«Şi ce?!» Bănel e un zgârcit, nu ajută. Momentan ştiu că e însurat cu una, stau pe la capătul cartierului Ghencea. Am muncit în zonă, dar nu m-am dus la ei ca să-i deranjez, am dormit în gară sau în containere. Nu i-am cerut măcar cinci lei să-mi iau o pâine, m-am dus la cantina săracilor. N-am vrut să-i fac supărare. Nu vreau să-l blestem. Să-şi aducă aminte că băiatul ăla mare al meu mi-a dat o palmă. I-am spus: «Tată, cu palma cu care ai dat, tată, să ţi-o ia Dumnezeu». Şi i-a luat-o. Peste un an şi-a prins mâna la presă. Blestemul de părinte nu e joacă. Eu îl duceam în cârcă şi-i dădeam mestecat din gură ca şi lui Bănel!".
"A pus bodyguarzii să mă gonească. Dar mi-e tare dor de el, chiar dacă nu mai vrea să ştie nimic de mine."
Marian Nicoliţă tatăl fotbalistului Bănel Nicoliţă
"Eu am plecat de la 15 ani de acasă şi nu eu l-am alungat! Nici mama! A plecat singur, că aşa a vrut."
Bănel Nicoliţă fotbalist
La Făurei, familia Nicoliţă e în silenzio stampa
Casa de la Făurei, construită din banii fotbalistului
Fotbalistul Bănel Nicoliţă (25 de ani) le-a interzis rudelor să mai acorde interviuri presei. La poarta casei ridicate din banii câştigaţi din fotbal, fratele său, Stelică, spune categoric. „Îmi pare rău, dar Bănel ne-a spus să nu mai dăm interviuri". Mariţa Nicoliţă, mama fotbalistului, strigă şi ea din uşă că nu mai dă niciun interviu. În schimb, despre fotbalist vorbesc, cu mândrie, vecinii. „Când s-a dus la fotbal, săracul nu avea de niciunele. Îmi amintesc foarte bine, că doar a crescut la noi pe stradă. Am auzit că în momentul în care a vrut să se înscrie la Unirea Făurei a început să plângă, pentru că nu avea bani nici măcar pentru o amărâtă de fotografie, pentru legitimaţia de fotbalist", povesteşte Gherghina Dumitru, una dintre vecinele familiei Nicoliţă. „Şi acum este foarte respectuos şi nu uită de unde a plecat. Mereu când vine acasă vorbeşte cu toată lumea. Din păcate, taică-său nu mai stă aici. Ştiu că şi el l-a ajutat pe Bănel, dar în limita posibilităţilor, că lucra ca zilier pe unde apuca şi el ", mai povesteşte femeia.
Gabriela Claudia Petrovici, directorul liceului din Făurei, a povestit că Bănel era mereu ajutat de colegi. „Ştiu de la foştii elevi că Bănel era un copil foarte respectuos. Chiar dacă familia sa era de o condiţie mai modestă, era mereu ajutat de oamenii din jurul său. Chiar mai dormea pe la vecini, dar asta o ştiu din auzite", şi-a amintit femeia. Liviu Ghinea
“Din păcate, taică-său nu mai stă aici. Ştiu că şi el l-a ajutat pe Bănel, dar în limita posibilităţilor, că lucra ca zilier pe unde apuca şi el."
Gherghina Dumitru vecină
„Despre tata, ce să zic?... Nimic!"
Bănel Nicoliţă nu vrea să vorbească despre tatăl său. "Eu am plecat de la 15 ani de acasă şi nu eu l-am alungat! Nici mama! A plecat singur, că aşa a vrut. Pentru mine, important e acum că fraţii mei şi cu mama sunt bine. I-am ajutat cât am putut şi am s-o mai fac. Despre tata, ce să zic... Nimic!", a declarat Bănel Nicoliţă.
Profil de fotbalist
În 1992, pe când avea 7 ani, s-a înscris la echipa de fotbal Unirea Făurei. În 1993 s-a transferat la Dacia Unirea Brăila, unde a fost protejatul lui Hussein Tekynalp, patronul echipei. În vara lui 2004 a fost transferat de Poli Timişoara, sub formă de împrumut a debutat în Liga I în meciul CFR Cluj - Poli Timişoara 2-1, în iulie 2004. În ianuarie 2005 e cumpărat de Steaua pentru doar 250.000 de euro. În primul an la Steaua a primit un salariu de 40.000 de euro. În noiembrie 2005 debutează la echipa naţională, în partida România - Coasta de Fildeş 1-2. În vara lui 2006, după „sfertul" din Cupa UEFA Rapid - Steaua, a primit premiul Fair-Play din partea LPF datorită gestului său de a îndepărta de pe terenul din Giuleşti o sticlă de apă aruncată de fanii Rapidului înainte ca arbitrul şi observatorii să observe incidentul. A înscris unicul gol al partidei Real Madrid-Steaua, la 1 noiembrie 2006, în propria poartă, în grupele Champions League. Contractele lui Bănel Nicoliţă la Steaua şi primele de joc i-au adus venituri de peste un milion de euro până acum. ; Adrian Epure
Bănel, scos la mezat
Gigi Becali vrea să-l vândă la iarnă pe Nicoliţă pentru a profita de cota pe care încă o mai are mijlocaşul. De aceea i-a mandatat pe Ioan şi Victor Becali să vină cu oferte. Zilele lui Nicoliţă în Ghencea sunt numărate. Altădată favoritul lui Becali, mijlocaşul dreapta este acum „pe făraş“, el pierzând susţinerea tuturor oficialilor roş-albaştri. Articol complet
Nicoliţă, sfătuit să plece din Ghencea
Dumitru Dragomir crede că mijlocaşul nu va mai prinde prima echipă a Stelei. Articol complet
No hay comentarios:
Publicar un comentario