Corpul conţine peste 600 de muşchi scheletici, care permit o varietate mare de mişcări. Deşi fiecare muşchi are rolul său, majoritatea acţiunilor au loc prin efectul combinat al mai multor muşchi.

Muşchii din corp sunt denumiţi în funcţie de:
■    Localizare: de exemplu, muşchii intercostali;
■    Formă: unii muşchi au o denumire legată de forma lor specială, cum ar fi muşchiul trapez la spatelui;

■  Mărime: de exemplu, în regiunea fesieră, există muşchiul fesier mare, fesier mijlociu şi fesier mic
■    Direcţie: direcţia fibrelor poate fi dreaptă, de sus în jos (muşchii drepţi), oblică (muşchii oblici) sau poate fi transversală (muşchii transversali);
■ Numărul de capete: o parte din muşchi au originea pe mai mult decât un capăt; de exemplu, bicep-şii brahiali au două capete, în timp ce tricepşii au trei;
■    Punctele de inserţie: o parte din muşchi au denumirea în funcţie de oasele pe care se inseră, cum ar fi sternocleidomastoidianul;
Acţiune: muşchii pot fi denumiţi în funcţie de efectul acţiunii lor asupra articulaţiilor învecinate; flexorii îndoaie articulaţia, iar extensorii o întind.

Inserţiile musculare
Deşi muşchii scheletici variază mult ca formă şi mărime, mulţi dintre ei urmează modelul clasic, în care o parte “cărnoasă” se prinde la fiecare capăt de un os, printr-un tendon fibros puternic. O parte din tendoane, cum ar fi cele ale muşchilor antebraţului, sunt foarte lungi, în timp ce alţi muşchi îşi au originea sau se inserează pe os, fără să se interpună un tendon.