Cu doua saptamâni înainte de alegerile euro
parlamentare din România anului 2007, Faureiul traieste fara tresariri,
ca într-o epoca fara vârsta, în jurul cismelei de lânga scoala. Cât e
ziua de mare, tigani de toate vârstele trag din greu la caldarile de
plastic colorat, pline cu apa. Apa e singurul element care îi mai uneste
pe horacaii din satul cufundat în noroaie, la marginea memoriei
celorlalti. Caci saracia lor si nepasarea autoritatilor i-au dus la sapa
de lemn, de au ajuns sa se fure între ei. Vorbesc despre asta cu glas
tare, si acuzatia pluteste printre horacai, ca o un corb ce prevesteste
alte si alte nenorociri: “Aici nu ai curaj sa lasi nimic pe câmp
noaptea, ca dimineata nu mai gasesti. Dar se fura chiar si din curte”,
se plânge Iasar Anife, o femeie fara vârsta, care a nascut în valea de
la Faurei sase copii. Cercul se strânge repede în jurul nostru, tiganii
îsi lasa galetile jos sa se odihneasca si vin la sfat. Câteva femei
împing o caruta cu saci de faina. Daca nu avem cal, ce sa facem? Ne
descurcam cum putem. 
Un angajat la 500 de familii
Toti se plâng, mai ales femeile, barbatii au un fel de resemnare. Puradeii roiesc în jurul nostru si toti vor sa apara în poze. Tiganii din Faurei vor locuri de munca, vor conditii decente de trai, vor interes din partea autoritatilor: „Aici nu avem nimic, politicienii ne baga în seama doar ca sa îi votam si apoi uita de noi. Din Faurei, lucreaza cu carte de munca doar omu asta, Lale, lucreaza la primarie. Restu, doar ce gasim vara, cu ziua, la IAS. Dar ce, noi mâncam doar vara? Iarna ce sa facem?”. În campanie apar în zona liderii Uniunii Democrate a Tatarilor Turco-Musulmani din România sau cei ai Uniunii Democrate a Turcilor din România, încercând sa cumpere voturi pentru Parlament. Aduc în schimb pachete saracacioase pentru cetateni putin pretentiosi. La fel procedeaza si candidatii la Primaria Baneasa, care îsi aleg câte unul dintre liderii informali ai comunitatii, cu care trateaza pentru a-i convinge pe horacai ca o sa le fie mai bine. Un episod tragi-comic spune multe despre implicarea autoritatilor în comunitatea de la Faurei. Ni l-a povestit fosta directoare a scolii, Ruxandra Ianul:
“Am crezut ca sunt turci, nu tigani”
“În urma cu câtiva ani, a venit în Faurei Consulul Turciei, sa ofere ajutoare oamenilor. A coborât din masina la cismea si în câteva minute a fost înconjurat de tigani care se îmbrânceau sa fie primii la pachete. Atunci consulul a avut un soc, a scos din masina un Coran pe care l-a lasat la scoala si a plecat fara sa le mai dea nimic oamenilor, spunând: ”!
La geamia din sat nu se mai fac slujbe de ani buni. “A fost un hoge, pe nume Ali Muzechia. Acum a plecat si face slujbe la Dobromir. Ce sa faca în Faurei, ca tiganii nu puteau sa îi plateasca serviciile; murea de foame. Acum la geamie este un tânar de 18 ani, Elmuran, care este la scoala în clasa a saptea. Dar el nu este hoge, mai citeste din când în când rugaciuni”, ne spune Mevlit Bilal, de 80 de ani, unul dintre putinii tatari care mai traiesc în sat.
Puradeii nu stiu limba româna
Ruxandra Ianul, în prezent directorul Liceului Baneasa si consilier local cunoaste în profunzime comunitatea din Faurei. Considera ca tiganii au fost discriminati dar în prezent se discrimineaza singuri prin autoizolare: “E foarte greu de lucrat cu ei. E greu sa îi aduci la scoala, e greu sa îi integrezi între majoritari. La Baneasa de exemplu, la început nu voiau sa învete în clasele în care erau si români.”. Directoarea scolii îsi aminteste de anii petrecuti la scoala din Faurei, când cumpara sapunuri colorate pentru a-i convinge pe puradei sa spele înainte de ore, la cismea si cu bomboane si ciocolata pentru a accepta sa fie vaccinati împotriva gripei. Parintii îsi trimit în continuare puradeii la scoala doar pentru burse si alocatii. În familii se vorbeste un dialect al limbii turce, astfel ca multi dintre copii atunci când intra în clasa întâi nu stiu limba româna si ajung la sfârsit de gimnaziu sa nu pot scrie dupa dictare. În clase stau cu ghiozdanele în spate în timpul orelor si în pauze, de teama sa nu li se fure caietele sau creioanele. La Faurei, copiii se casatoresc la vârste fregede si parintii considera ca nu au nevoie de carte, astfel ca îi tin la scoala cel mult pâna în clasa a opta.
Tiganii din Faurei nu exista
Din pacate nici banii destinati proiectelor pentru educatia si socializarea romilor nu pot ajunge la copiii din Faurei. Iar motivul e unul ridicol: la recensamânt cei mai multi s-au declarat turci sau români si nu tigani! De aceea, statistic, tiganii din Faurei nu exista. Pentru a le veni în ajutor, liceul din Baneasa a înfiintat o scoala de arte si meserii cu clase mixte, organizeaza diverse activitati (concursuri, spectacole, excursii), pentru copiii din Faurei.
Cu toate acestea, pentru tiganii din Faurei viitorul nu exista. În satul fostilor fierari si soarele rasare pe datorie, la fel cum mâncarea si bautura si-o cumpara pe datorie de la cele trei magazine, unde platesc din alocatia copiilor sau din ajutorul social. Poate cel mai bine simt asta tiganii care locuiesc în bordee sapate sub pamânt, la marginea satului, pe dealul dinspre padure. Banesenii au numit ironic acest cartier al foametei “Bucurestii noi”. Sali Orhan, un barbat de 30 de ani, cu bratul tatuat si sotia sa, Aisubiur si-au întemeiat o familie într-un astfel de bordei. Au sapat în dealul de lut, au acoperit groapa cu busteni peste care au pus celofane si pamânt. Doua paturi, carpete orientale si fotografii pe pereti, cuverturi ponosite, o masuta foarte joasa cu o cratita si un ibric de cafea pe ea, toate în jurul unui stâlp rudimentar care sustine acoperisul, un axis mundi al saraciei si ignorantei. S-au obisnuit sa ceara ajutor: „Suntem saraci, avem trei copii si nu putem sa dam drumul la copii la scoala. De ce nu ne ajuta si pe noi primaria?! Sa ne dea si noua casa, sa ne dea pamânt, ca suntem vai de capul nostru”, se dezlantuie femeia, care spune ca e operata la coloana si se misca greu. La vreo 10 metri de bordei e “grupul sanitar”, patru pari înfipti în pamânt, înconjurati de presuri carpanoase.
Spre seara, în centrul Faureiului, un tractor cu remorca plina de varza de la Dobromir (un alt sat de tigani turci) a oprit lânga cismea si câtiva tigani “cumpara” pe datorie. Vor plati cu alocatia copiilor, ne explica unul dintre ei. Lânga tractor, într-un avizier de tabla, pe afise electorale în culori vii, politicienii promit o viata mai buna.
Un angajat la 500 de familii
Toti se plâng, mai ales femeile, barbatii au un fel de resemnare. Puradeii roiesc în jurul nostru si toti vor sa apara în poze. Tiganii din Faurei vor locuri de munca, vor conditii decente de trai, vor interes din partea autoritatilor: „Aici nu avem nimic, politicienii ne baga în seama doar ca sa îi votam si apoi uita de noi. Din Faurei, lucreaza cu carte de munca doar omu asta, Lale, lucreaza la primarie. Restu, doar ce gasim vara, cu ziua, la IAS. Dar ce, noi mâncam doar vara? Iarna ce sa facem?”. În campanie apar în zona liderii Uniunii Democrate a Tatarilor Turco-Musulmani din România sau cei ai Uniunii Democrate a Turcilor din România, încercând sa cumpere voturi pentru Parlament. Aduc în schimb pachete saracacioase pentru cetateni putin pretentiosi. La fel procedeaza si candidatii la Primaria Baneasa, care îsi aleg câte unul dintre liderii informali ai comunitatii, cu care trateaza pentru a-i convinge pe horacai ca o sa le fie mai bine. Un episod tragi-comic spune multe despre implicarea autoritatilor în comunitatea de la Faurei. Ni l-a povestit fosta directoare a scolii, Ruxandra Ianul:
“Am crezut ca sunt turci, nu tigani”
“În urma cu câtiva ani, a venit în Faurei Consulul Turciei, sa ofere ajutoare oamenilor. A coborât din masina la cismea si în câteva minute a fost înconjurat de tigani care se îmbrânceau sa fie primii la pachete. Atunci consulul a avut un soc, a scos din masina un Coran pe care l-a lasat la scoala si a plecat fara sa le mai dea nimic oamenilor, spunând: ”!
La geamia din sat nu se mai fac slujbe de ani buni. “A fost un hoge, pe nume Ali Muzechia. Acum a plecat si face slujbe la Dobromir. Ce sa faca în Faurei, ca tiganii nu puteau sa îi plateasca serviciile; murea de foame. Acum la geamie este un tânar de 18 ani, Elmuran, care este la scoala în clasa a saptea. Dar el nu este hoge, mai citeste din când în când rugaciuni”, ne spune Mevlit Bilal, de 80 de ani, unul dintre putinii tatari care mai traiesc în sat.
Puradeii nu stiu limba româna
Ruxandra Ianul, în prezent directorul Liceului Baneasa si consilier local cunoaste în profunzime comunitatea din Faurei. Considera ca tiganii au fost discriminati dar în prezent se discrimineaza singuri prin autoizolare: “E foarte greu de lucrat cu ei. E greu sa îi aduci la scoala, e greu sa îi integrezi între majoritari. La Baneasa de exemplu, la început nu voiau sa învete în clasele în care erau si români.”. Directoarea scolii îsi aminteste de anii petrecuti la scoala din Faurei, când cumpara sapunuri colorate pentru a-i convinge pe puradei sa spele înainte de ore, la cismea si cu bomboane si ciocolata pentru a accepta sa fie vaccinati împotriva gripei. Parintii îsi trimit în continuare puradeii la scoala doar pentru burse si alocatii. În familii se vorbeste un dialect al limbii turce, astfel ca multi dintre copii atunci când intra în clasa întâi nu stiu limba româna si ajung la sfârsit de gimnaziu sa nu pot scrie dupa dictare. În clase stau cu ghiozdanele în spate în timpul orelor si în pauze, de teama sa nu li se fure caietele sau creioanele. La Faurei, copiii se casatoresc la vârste fregede si parintii considera ca nu au nevoie de carte, astfel ca îi tin la scoala cel mult pâna în clasa a opta.
Tiganii din Faurei nu exista
Din pacate nici banii destinati proiectelor pentru educatia si socializarea romilor nu pot ajunge la copiii din Faurei. Iar motivul e unul ridicol: la recensamânt cei mai multi s-au declarat turci sau români si nu tigani! De aceea, statistic, tiganii din Faurei nu exista. Pentru a le veni în ajutor, liceul din Baneasa a înfiintat o scoala de arte si meserii cu clase mixte, organizeaza diverse activitati (concursuri, spectacole, excursii), pentru copiii din Faurei.
Cu toate acestea, pentru tiganii din Faurei viitorul nu exista. În satul fostilor fierari si soarele rasare pe datorie, la fel cum mâncarea si bautura si-o cumpara pe datorie de la cele trei magazine, unde platesc din alocatia copiilor sau din ajutorul social. Poate cel mai bine simt asta tiganii care locuiesc în bordee sapate sub pamânt, la marginea satului, pe dealul dinspre padure. Banesenii au numit ironic acest cartier al foametei “Bucurestii noi”. Sali Orhan, un barbat de 30 de ani, cu bratul tatuat si sotia sa, Aisubiur si-au întemeiat o familie într-un astfel de bordei. Au sapat în dealul de lut, au acoperit groapa cu busteni peste care au pus celofane si pamânt. Doua paturi, carpete orientale si fotografii pe pereti, cuverturi ponosite, o masuta foarte joasa cu o cratita si un ibric de cafea pe ea, toate în jurul unui stâlp rudimentar care sustine acoperisul, un axis mundi al saraciei si ignorantei. S-au obisnuit sa ceara ajutor: „Suntem saraci, avem trei copii si nu putem sa dam drumul la copii la scoala. De ce nu ne ajuta si pe noi primaria?! Sa ne dea si noua casa, sa ne dea pamânt, ca suntem vai de capul nostru”, se dezlantuie femeia, care spune ca e operata la coloana si se misca greu. La vreo 10 metri de bordei e “grupul sanitar”, patru pari înfipti în pamânt, înconjurati de presuri carpanoase.
Spre seara, în centrul Faureiului, un tractor cu remorca plina de varza de la Dobromir (un alt sat de tigani turci) a oprit lânga cismea si câtiva tigani “cumpara” pe datorie. Vor plati cu alocatia copiilor, ne explica unul dintre ei. Lânga tractor, într-un avizier de tabla, pe afise electorale în culori vii, politicienii promit o viata mai buna.
No hay comentarios:
Publicar un comentario