Reabilitarea, modernizarea si achizitionarea de echipamente pentru ambulatoriul spitalului orasenesc Faurei

Sursa de finantare

• Programul Operational Regional   
• AXA 3 Imbunatatirea infrastructurii sociale
• DMI 3.2 Reabilitarea/modernizarea/dezvoltarea si echiparea infrastructurii serviciilor sociale
• 
  

Valoare proiect

DOMNU PRIMAR VOINEA IONEL

• Valoare totala: 7.154.484,00 lei                                        
• Valoare nerambursabila: 5.331.410,00 lei

Detalii despre proiect

Locul si durata implementarii

• Proiect nefinalizat

Despre beneficiar

Primaria Orasului Faurei, judetul

Infrastructura, transporturi si telecomunicatii,faurei

Reţeaua de drumuri cuprinde 6 trasee de drumuri naţionale, DN 2B, DN 21, DN 21A, DN 22, DN 22B si DN 23 din care două trasee de drum europene E 87 si E584, 21 trasee de drumurile judeţene si 45 trasee de drumuri comunale.

 Lungimea drumurilor publice este de 1187 km, având o densitate de 24,9%, fiind sub densitatea pe ţară care este de 33,3 km/100 km².

Din total lungime drumuri publice, situaţia se prezintă astfel:

264 km – 22,3% - sunt drumuri naţionale,

588 km – 49,5 % - sunt drumuri judeţene;

335 km – 28,5% - sunt drumuri comunale.

Drumurile naţionale sunt modernizate, în cea mai mare parte, cu o stare tehnică considerată ca fiind bună. Aceste drumuri situându-se în clasele tehnice III si IV.

Drumurile locale, judeţene si comunale, sunt modernizate într-un procent foarte mic, cu o stare tehnică considerată în general nesatisfăcătoare. Drumurile judeţene sunt de clasă tehnică IV si V, iar cele comunale, sunt de clasă tehnică V.

Municipiul Brăila este nod de circulaţie pentru 5 din cele 6 trasee de drumuri naţionale: DN 2B, DN 21, DN 22, DN 22B –drumuri principale- si DN 23 –drum secundar. Singurul drum care nu intersectează orasul este DN 21A –drum secundar – dispus pe direcţia vest-sud. Drumurile naţionale din judeţ au două benzi de circulaţie, cu lăţimi ale profilelor transversale cuprinse între 8-10 m. Conform rezultatelor.

Prognoza traficului până în 2025 a scos în evidenţă necesităţile de sporire a capacităţii de circulaţie pe DN 22B, DN 2B, DN 21 si pe DJ 221B. ( Planul judeţean de transport durabil –IPTANA 2008).

 Judeţul Brăila dispune de o reţea feroviară în lungime de 158 km din care 124 km (70%) sunt electrificaţi, 32 km (20 %) linie cu o cale si 126 km (80 %) linie cu două căi. Densitatea reţelei feroviare pe 1000kmp este de 33,2 km, fiind su densitatea pe ţară care este de 45,3 km.

Lungimea cailor ferate s-a micsorat începând cu anul 2006, ajungând la 158 km comparativ cu anul 2005 cand existau 174.

In ceea ce privește lungimea drumurilor publice, aceasta a ramas constanta si are 1187 km pentru intreg județul Brăila.

La nivelul județului Brăila exista 280 km modernizati din totalul drumurilor principale.

Lungimea drumurilor județene și comunale este de 923 km și se pastreaza constanta pentru toti anii în care s-a realizat analiza.

Din totalul de 923 km care reprezinta lungimea drumurilor județene și comunale, doar pentru 47 de km s-au realizat imbunatatiri, în timp ce 507 km dispun de imbracaminte usoara rutiera.

Din totalul de 1187 km care reprezinta lungimea drumurilor publice, doar pentru 280

de km s-au realizat imbunatatiri, în timp ce 538 km dispun de imbracaminte usoara rutiera.

Din totalul de 264 km care reprezinta lungimea drumurilor nationale de pe teritoriul judetului, s-au realizat imbunatatiri pentru 233 km, în timp ce 31 km dispun de imbracaminte usoara rutiera.

In anul 2008 din 381 km care reprezinta lungimea strazilor orasenesti, doar pentru 140 de km s-au realizat imbunatatiri și modernizari, în timp ce 255 km dispun de imbracaminte usoara rutiera.

• Circulatia urbana se realizeaza pe 21 linii, dintre care 14 pentru autobuze, 7 pentru tramvaie, insumind 244 km, ceea ce reprezinta 0,98 km de traseu la 1000 locuitori.
• Capacitatea de transport pe care regia de transporturi locala o poate oferi in intervalul orar de incarcare maxima este de 18.000 calatori pe ora si sens.  

Fluviul Dunărea străbate judeţul de la sud la nord, având un senal navigabil luviomaritim

pe porţiunea Brăila-Galaţi-Tulcea-170 km- si un senal navigabil fluvial dela intrarea în judeţ până la Brăila, fiind principala arteră de navigaţie transeuropeană – coridorul 7, care asigură legături pe apă la Marea Neagră si Marea Mediterană.

Pe malul Dunării, în intravilanul municipiului Brăila s-au dezvoltat de-a lungul timpului importante zone portuare având ca obiectiv activităţi comerciale, aprovizionarea si desfacerea producţiei industriale, activităţi de zonă liberă si industrie constructoare, reparaţii si întreţinere a navelor fluvio – maritime. Portul Brăila este amplasat pe malul stâng al Dunării la extremitatea amonte a sectorului maritim, ocupând zona cuprinsă între km 172+000 si km 168+500. Zona din amonte a portului, km 175+000 si km 172+500, este destinată întreprinderilor industriale si a spaţiilor de agrement. Suprafaţa teritoriului portuar este de circa 50 ha dintre care platforma amenajată reprezintă circa 15 ha. Portul Brăila dispune de o reţea rutieră de 9 km si de un dispozitiv feroviar de cca. 6,5 km.

Punctul de trecere cu bacul la Brăila / Smîrdan, pentru pasageri si mijloace auto spre localitatea Măcin din Judeţul Tulcea, realizează legătura cu Dobrogea, în zona Băi la km 168+700.

Parcul auto de transport public dispune de 194 de autobuze și 55 de tramvaie pentru anul 2008. Pe parcursul celor 4 ani, se observa o usoara scădere a numărului de autobuze / microbuze si o usoara crestere a numărului de tramvaie pentru transportul public.

Operatorul de telefonie ROMTELECOM S.A. acoperă cu reţea automată (digitala) toate localităţile judeţului. De asemenea piaţa telecomunicaţiilor din Brăila este deschisă pentru toţi operatorii de sisteme de telefonie mobilă (Vodafone, Orange, Cosmote, Zapp, DigiMobil).

În prezent (2009) la o populaţie de 363.979 locuitori ROMTELECOM are 51.898 abonamente la telefonie fixa, ceea ce reprezintă o densitate (grad de telefonizare) de 13,9 %.

Trasee de fibre optice ce străbat judeţul sunt:

Brăila – Galaţi ;

Brăila – Insuratei – Slobozia;

Brăila – Ianca – Faurei – Ciresu – Ulmu – Rusetu:

Ianca – Bordei Verde;

Ianca – Sutesti – Gradistea – Salocia Tudor;

Brăila – Silistea – Romanu – Movila Miresii – Gemenele – Ramnicelu – Maxineni

Traseele de cablu coaxial de I.F. si J.F. ce sunt amplasate în teritoriul judeţului:

Buzău – Făurei – Ianca – Brăila – Galaţi;

Brăila – Însurăţei – Ţăndărei – Slobozia;

Creaţia populară în Basarabia Ţaristă (1812 - 1918)

Autor: Mircea Rusnac, Doctor în Istorie

Cultura populară românească a fost întotdeauna foarte bogată şi unitară pe întregul teritoriu locuit de poporul nostru. Ea a apărut şi s-a dezvoltat în cele mai grele condiţii istorice, şi nicio stăpânire străină nu a putut să-i împiedice propagarea.
Prin urmare, stârneşte cel puţin mirarea afirmaţia istoricilor sovietici cum că: „Unirea interfluviului Nistru-Prut şi a pământurilor de pe malul stâng al Nistrului cu Rusia a exercitat o mare înrâurire asupra evoluţiei tipului economico-cultural din această regiune… Conlocuirea moldovenilor pe acelaşi teritoriu cu ucrainienii, ruşii, bulgarii, găgăuzii şi cu alte naţionalităţi, contactul strâns şi îndelungat cu ei au înrâurit procesele de producţie, traiul şi cultura poporului moldovenesc. De aceea, formele tradiţionale ale culturii s-au schimbat; apar trăsături noi, specifice anume pentru zona dată”!!! Şi toate acestea pe când: „Concomitent, pe teritoriul dintre Prut şi munţii Carpaţi începe să se extindă cultura materială şi spirituală muntenească. Influenţa se resimte mai ales după 1859, când Moldova de peste Prut şi Muntenia se unesc, formând statul român”!!! Aceste două monumentale descoperiri conduceau la cea de a treia, care îi interesa de fapt cel mai mult pe istoricii respectivi, anume că: „Această zona (Basarabia şi Transnistria) se deosebea de zona din Moldova de peste Prut.” (1)
Cu totul altul este rolul jucat de Basarabia în istoria culturală a poporului român. „Pentru noi, spunea Dimitrie Caracostea, Basarabia însemnează precizarea destinului românesc faţă de cultura slavă, privită sub toate aspectele ei. Chezăşia menirii noastre stă în însăşi fiinţa limbii. Iarăşi şi iarăşi ne încleştăm în ea, privind-o în lupta dreapta cu slava. Basarabia este teritoriul unde se poate urmări mai concludent ca oriunde lupta care s-a dat între limba noastră şi slavism.” (2) Acelaşi lucru se putea spune şi despre cultura populară a regiunii: „Şi întregul folclor basarabean capătă semnificaţie, ca şi sistemul lingvistic, în configuraţia românească, în chip contrastant cu trăsăturile slave răsăritene. Atât tipul formal al epicei poporane ruse, cât şi idealul uman preamărit şi felul de a înfăţişa munca şi vitejia – sunt deosebite. Timp de o sută de ani, nicio infiltraţie din epica şi, în genere, din folclorul versificat rus, n-a pătruns în patrimoniul oral basarabean.” (3)
În satele româneşti din Basarabia se întâlneau aceleaşi doine sfâşietoare, aceleaşi hore pline de viaţă şi aceleaşi balade ca la toţi românii. Legenda şi basmul aveau aceeaşi ţesătură ca şi în celelalte părţi româneşti. Dar regimul de împilare rusesc a dat o nuanţare poeziei populare basarabene. Nota pesimistă era mai adâncă în doina din Basarabia, iar subiectele acestei poezii în bună parte oglindeau drama sufletească a poporului, rupt de la tulpina lui. În snoavele şi basmele basarabenilor era întâlnit adeseori tipul rusului, asemănător cu cel zugrăvit de Ion Creangă în Ivan Turbincă, dar cu trăsături ceva mai aspre. Totodată, în Basarabia se regăseau variante ale tuturor creaţiilor populare româneşti: Mioriţa, Toma Alimoş, colinde, Pluguşorul, horele şi doinele, proverbele şi zicătorile, strigăturile etc.
Despre doină, rusul Kruşevan spunea: „Da, doina este cântecul fatal al basarabeanului. În doină se aude plânsul acelui păstor, care în fiecare societate este spiritul omenesc. Şi acest păstor deplânge soarta turmei sale pierdute de oi, sau mai exact a turmei sale pierdute de basarabeni.” Iar V. Popovici completa că „influenţa rusească asupra cântecului moldovenesc n-a avut timp să se dezvolte.” (4) Dimpotrivă, românii din valea Nistrului de jos continuau să păstreze aceleaşi datini cu ocazia Crăciunului şi a Anului Nou ca şi în trecut. Niciodată ei nu s-au lepădat de tradiţiile româneşti numite Steaua, Luceafărul, Căluţul cu colinde etc.
Despre covoarele moldoveneşti ale Basarabiei, Pavel Gore scria în 1912: „Scoarţele noastre moldoveneşti seamănă foarte mult cu cele italieneşti în privinţa motivelor; nu rareori întâlneşti la scoarţele noastre şi motive curat romane.” (5)
Cât despre cântecul naţional, iată ce scria în 1899 ziarul Bessarabeţ: „La primele sunete ale muzicii naţionale, sângele natal a vorbit şi tot publicul a năvălit spre estradă… Dansurile naţionale au fost executate de studenţi şi la cererea publicului au fost repetate. Orchestra românească a cântat bucăţi naţionale.” (6)
Din păcate însă, opresiunea rusească i-a împiedicat pe locuitorii Basarabiei să cunoască realităţile din teritoriul de la vest de Prut. Imaginea lor despre ceilalţi români devenea tot mai săracă, după cum remarca şi acelaşi Caracostea: „Unii dintre ţăranii Basarabiei credeau sub ţarism că cei din România sunt un fel de moldoveni, care însă vorbesc o limbă stricată. Primul beletrist basarabean, Costache Stamati, deplora neologismele limbii noastre literare… Şi… când li se citea din Creangă al nostru, în fonetismul moldovenesc, sătenii se simţeau de o fiinţă cu scriitorul reprezentativ al Moldovei.” (7) Era aşa-numitul fenomen cultural al moldovenismului, care va fi depăşit abia spre sfârşitul secolului al XIX-lea, după afirmarea României ca stat unitar şi independent.
În poezia populară basarabeană era cultivată cu predilecţie oroarea pe care o provocau ruşii prin acţiunile lor pornite de la toate nivelurile ierarhice ale imperiului. Mai jos redăm spre edificare trei asemenea eşantioane în graiul basarabean din secolul al XIX-lea:

                                                Cazac şi muscal

                                                Murgule, murguţu meu,
                                                Şi nechezi tu aşa greu,
                                                Şi, ţi-i foame ori ţi-i rău,
                                                Di baţi din chicior mereu?
                                                Olio-lio, stăpânul meu,
                                                Nişi mi-i foami, nişi mi-i rău,
                                                Dar pi culmea şelui deal
                                                Văz un cazac şi-un muscal;
                                                Ii la tine or vini,
                                                Di părinţi te-or despărţi,
                                                Şi te-or lega cu cureli,
                                                Di te-or curma pân la cheli,
                                                Cu cureli di matasi,
                                                Di te-a curma pân la oasi,
                                                Cu mâinile dinapoi,
                                                Să nu mai vii înapoi.
                                                Oi-oi sarmanii di noi,
                                                Cum ne zvântă în bătăi,
                                                Cum ne mână pe convoi,
                                                Şi ne mână ca pe boi,
                                                Şi ne tunde ca pe oi.


                                                Pânea străină

                                                Frunză verde di doi schini,
                                                Am auzit din bătrâni
                                                Că-i rea pânea prin străini,
                                                Am auzit şi n-am crezut,
                                                M-am dus singur de-am văzut.
                                                Frunzuleană tri granati,
                                                Trecui Nistru-n şeia parti,
                                                În neagra străinatati.
                                                N-am ce zâşi, pâne-i bună,
                                                Dar îi în ţară străină,
                                                Bună-i pânea şi miezoasă,
                                                Dar la mijloc veninoasă;
                                                Mănânc pâne şi beu gin,
                                                La inimă pui venin.
                                                Mai ghini pâsat di mei,
                                                Dar să şiu întri ai mei.


                                                Cântecul recrutului

                                                Mă gisez maică-n priioni.*
                                                În priioni împărătesc
                                                Mulţi voinici se prăpădesc
                                                Şi ca ceara se topesc!
                                                Haideţi fraţi să trăim ghine
                                                Cât suntem nedispărţiţi;
                                                Să bem şi să veselim
                                                Cât suntem pi la părinţi;
                                                Că dacă ne-om diparta,
                                                Mulţi în cale ne-or cata
                                                Şi de toţi ne-or întreba
                                                Şi di urmă nu ne-or da.
                                                Frunzioară di aclaz,
                                                Lungu-i drumu la Capcaz!
                                                Lungu-i, lungu-i şi bătut,
                                                Nu-i bătut di car cu boi,
                                                Ci-i bătut di recruţi noi,
                                                Moldoveni di pi la noi.
                                                Sarmană frunză di-aclaz
                                                Mult mi-o spus ea di Capcaz,
                                                Di munţi nanţi,
                                                Di dealuri nanţi,
                                                Di popoare minunati,
                                                Di neagra străinatati,
                                                Di cari am avut parte.
                                                Sarmană frunză di fag,
                                                Cum mi-o spus ea şi-am să trag;
                                                Sarmană frunză di tei,
                                                Cum mi-o spus ea şi-am să chei;
                                                Frunzuliţă vişineli
                                                Sui măicuţă-n deal la şcheli
                                                Şi-i prigi oasili meli,
                                                Cum li-nşiră pi năsăli**
                                                Fiul bietului mâzăl. (8)
* Primirea în serviciul militar, apt pentru armată.
** Par portativ pe care se transportau răniţii de pe câmpul de război.

În faţa atâtor nenorociri, sufletul basarabeanului se întorcea spre trecut. În creaţiile sale orale, el premărea virtuţile acestui trecut şi luminoasele figuri care îl populează. Un adevărat cult a existat întotdeauna în Basarabia pentru marele voievod Ştefan, „despre a cărui vitejie mersese faima peste nouă ţări şi nouă mări,” (9) simbolul însuşi al independenţei şi suveranităţii Moldovei. Figura lui Ştefan cel Mare reprezintă un capitol al folclorului basarabean şi de aceea vom zăbovi în continuare asupra sa, surprinzând modul în care apreciau creatorii anonimi basarabeni faptele strămoşilor.
Ştefan cel Mare era cântat în primul rând în poeziile populare:

                                    „Şi pe cal s-aruncă, din trâmbiţă sună,
                                    Într-o clipă-ndată oastea lui s-adună,
                                    Spre hotar el pleacă cu multă grăbire,
                                    Pe tatar s-ajungă şi să-i dea lovire.
                                    Şi-aproape de Nistru, într-o luncă mare
                                    Îi ajunge Ştefan şi îi bate tare;
                                    Mulţi s-aruncă-n apă, puţini la mal scap
                                    Cu calul lui trece al Nistrului vad,
                                    Urmat de o ceată de oşteni, ce cad
                                    Ca trăsnet din ceruri peste tătărime,
                                    Omorând dintr-ânşii o mare mulţime.
                                    Şi de-atunci tătarii îngroziţi prea tare,
                                    N-au călcat Moldova lui Ştefan cel Mare.
                                    Oştenilor care aici au luptat
                                    Răzăşie, Vodă, pământuri le-a dat;
                                    Sat frumos acolo au întemeiat,
                                    Şi Vadul lui Vodă satul s-a chemat.” (10)

Şi mai numeroase erau povestirile referitoare la vitejiile lui Ştefan cel Mare. Despre el se spunea că a fost „domn mare întru toate,” (11) şi că de la luptă, victorios, se întorcea „Ştefan Vodă cu toată oastea sa, cu mare pohfală, ca un biruitor, la scaunul său de la Suceava.” (12) Turcilor luaţi prizonieri, Ştefan le spunea exact ceea ce le-ar fi spus românii basarabeni ruşilor cotropitori: „De ce nu ne lăsaţi în pace, să ne căutăm de treburile noastre? Că noi n-avem supuşi să ne aducă toate de-a gata; noi arăm, noi semănăm, noi prăşim şi secerăm ca s-avem bucate. De ce nu ne lăsaţi în pace, vă zic vouă?” (13)
Un bătrân basarabean îi vorbea astfel culegătorului de folclor Tudor Pamfile: „Bunicii, răsbunicii noştri, ne-au lăsat multe cuvinte de Ştefan cel Mare, ce a fost hăt demult domnitor peste ţara noastră, într-un timp când şi Moldova era o crăie roată la un loc (întreagă). Aşa am apucat, aşa ştim noi şi ţinem, aşa o spunem şi copchiilor noştri, şi or s-o ştie şi ei, câtă vreme o mai ţinea Ceal-bătrân (Dumnezeu) cu limba noastră şi cu noi, şi ne-a da mână de ajutor, pe cât s-o îndura.” În unele povestiri, tânărul Ştefan era prezentat ca un crâşmar „într-un sat hăt departe de-aici, aproape tocmai de munţii Carpaţilor, dar tot din ţara asta a Moldovei, că ea-i mare şi trebuie să fie mulţi moldoveni de ai noştri sub soare, câţi or ci cind.” Bineînţeles că şi Ştefan era „om bun… moldovan de ai noştri, cu frica lui Dumnezeu şi cu ruşine de oameni; da avea inimă de român, nu bucluc, ştii, jaratic acoperit numai cu oleacă de cenuşă…” „Şi dacă chicase el la cădere, tot nădejdea la Dumnezeu îi era: se ruga şi se închina cu tătă inima, ca moldovanu’ cel adevărat, şi Dumnezeu i-a dat mare dar şi ghelşug de mărire.” El „mai cu seamă pentru saraci era ca tătuţul lor cel bun.” (14)
Alt povestitor îl descria astfel pe Ştefan cel Mare: „El umbla cu alţi şaptesprezece haidamaci ca şi dânsul, ucidea pe jidani şi pe boieri, le lua pământurile şi le împărţea pe la săraci.” (15) Un extraordinar simbol al basarabeanului devine Ştefan atunci când luptă cu ruşii: „Muscalii erau, ce-i dreptul, mulţi, dar şi moldovenii foarte dârji.” Dar Ştefan, urmând drumul neamului său, a fost în cele din urmă înfrânt de ruşi, conduşi de împărăteasa „Catirina” (Ecaterina II), cu ajutorul armelor de foc.” (16) Speranţa însă nu a părăsit niciodată poporul său, care încă îl mai aştepta pe marele domnitor: „He, he, he! Săracul Ştefan-Vodă! Să-nvie el, altă făină s-ar măcina. Şi când a fi, la vremea vremii, crezi că n-are să-nvie?” (17)
Întreaga Basarabie trăia din amintirea lui Ştefan. Totul îşi avea izvorul în vremea lui. După cum povestea bătrânul preot Vladimir Băltag din Cojuşna, originea tuturor satelor basarabene se trăgea de atunci: „Când Ştefan Vodă alunga turcul, s-a oprit pe valea Bâcului în nişte lozâe, şi acolo s-a făcut Lozova. Altă dată s-a dus la vânat prin codrii Bâcului şi multă plăcere a avut prinzând o capră sălbatecă în locul acela, unde astăzi e Căpriana. Nu o dată stătea el la un vornic al său, care locuia unde astăzi se află Vornicenii. Tot de la Ştefan cel Mare se trage şi numele satului Vadul lui Vodă, unde, cum îşi aduce aminte memoria poporului, nu o dată trecea Nistrul marele voievod apărându-şi moşia.” (18)
Tradiţia poporului român se reflecta de asemenea în numeroasele zicători, „tăclăli” care circulau în Basarabia, identice cu acelea amintite de Ion Creangă, de care de altfel ţăranii basarabeni nu auziseră niciodată.
În lipsa şcolilor şi a celorlalte elemente de cultură, românii nu aveau la îndemână decât literatura orală, pe care şi-o transmiteau cu grijă din tată-n fiu. O mărturisire foarte mişcătoare făcea istoricul Nicolae Popovschi: „Vederile săteşti, graiul strămoşesc, obiceiurile româneşti, cu atâta sfinţenie păstrate, cu atâta credinţă trecute prin nagara vremurilor grele, – începând cu poveştile, cu colindele copiilor, cu descântecele babelor şi până la rânduielile şi ceremoniile nunţii şi ale înmormântării, – aceasta a fost atmosfera în care ei au crescut, de aici le-au venit întăile impresii ale vieţii, care au intrat şi s-au aşezat în sufletul lor tocmai în acea vârstă, când se formează natura omului. Moşu Manachi, un storoj bisericesc, mama Vitora, o femeie bătrână şi deşteaptă, baba Ioana şi baba Vârvara – aceştia ne-au fost guvernorii şi guvernantele noastre, care întâi ne-au arătat farmecul poveştilor, ne-au făcut cunoscuţi pe Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana.” (19)

Vezi şi...
Alte articole despre Basarabia Ţaristă aici...

Note:
1    Formarea naţiei burgheze moldoveneşti, Chişinău, 1985, p. 24-25.
2    Dimitrie Caracostea, Limba română în Basarabia, Bucureşti, 1941, p. 283.
3    Ibidem, p. 287.
4    Alexandru Boldur, Basarabia românească, Bucureşti, 1943, p. 74.
5    Ibidem, p. 102.
6    Ibidem.
7    Dimitrie Caracostea, op. cit., p. 277.
8    Zamfir Arbore, Basarabia în secolul XIX, Bucureşti, 1898, p. 177-178.
9   Tudor Pamfile, Mănunchi nou de povestiri populare cu privire la Ştefan cel Mare, Chişinău, 1919, p. 35.
10  Ibidem, p. 37.
11  Ibidem, p. 46.
12  Ibidem, p. 61.
13  Ibidem, p. 63.
14  Ibidem, p. 64-65.
15  Ibidem, p. 73.
16  Ibidem, p. 74.
17  Ibidem, p. 93.
18  Nicolae Popovschi, Românismul în Basarabia şi unirea, Iaşi, 1922, p. 9.
19  Ibidem, p. 10.

Lista cronologică a scriitorilor români

Lista cronologică a scriitorilor români

Anii de viaţă	Numele		Detalii
sec. XVI		Azarie	Călugăr-cronicar din Moldova. Autorul unei Cronici slavone, scrisă din dispoziţia domnului Petru Şchiopul si a mitropolitului Anastasies expune faptele petrecute între anii 1541 şi 1574, prezentîndu-se ca o continuare a: Cronicii lui Macarie, dascălul său. Se pare că tot el a transpus în slavona medio-bulgară, în 1567, scrierea istorico-aghiografică “Vieţile regilor şi arhiepiscopilor sîrbi.”
incert - 1629		Anastasie Crimca	Mitropolitul Anastasie Crimca a fost copist, caligraf, miniaturist şi autor de literatură imnografică religioasă din Moldova.
1590 - 1647		Grigore Ureche	Istoricul şi scriitorul Grigore Ureche ne-a lăsat moştenire cronica originală în limba română "Letopiseţul Ţării Moldovei".
1590 - 1657		Varlaam (Vasile Moţoc)	Mitropolit al Moldovei. Autorul "Cazaniei" sau "Cărţii româneaşti de învăţătură". "Cazania" lui Varlaam contine primele versuri în limba română, intitulate "Stihuri în stema domniei Moldovei".
1596 - 1647		Petru Movilă (Petru Moghilă)	Mitropolit al Kievului. A scris "Mărturisirea Ortodoxă" ("Pravoslavnica Mărturisire"). Lucrarea a fost întocmită în latină sub titlul "Expositio fidei Ecclesiaae Rusiae minoris", şi cuprindea 261 de întrebări şi răspunsuri, conform celor trei virtuţi teologice: credinţa, nădejdea şi dragostea.
1624 - 1693		Dosoftei (Dimitrie Barilă)	Mitropolit al Moldovei. Primul poet național, primul versificator al Psaltirii în tot Răsăritul ortodox, primul traducător din literatura dramatică universală și din cea istorică în românește, primul traducator al cărților de slujbă în românește în Moldova, primul cărturar român care a copiat documente și inscripții, Dosoftei a contribuit la formarea limbii literare românești.
1633 - 1691		Miron Costin	Cronicar român din Moldova, unul dintre primii scriitori și istoriografi din literatura română. Principala sa operă este "Letopiseţul Ţării Moldovei de la Aron-Vodă încoace de unde este părăsit de Ureche, vornicul de Ţara de Jos, scos de Miron Costin, vornicul de Ţara de Jos, în oraş Iaş, în anul de la zidirea lumii 7183, iar de la naşterea mîntuitorului lumii Iisus Hristos, 1675 meseţă ...dni".
1636 - 1707		Nicolae Milescu Spatarul	Cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat moldovean, activ atât în Moldova, cât și în Țaratul Rusiei.
1645 - 1702		Episcopul Mitrofan	A contribuit mult la traducerea Bibliei din 1688 si mai ales la tiparirea ei.
1673 - 1723		Dimitrie Cantemir	Domn al Moldovei (martie - aprilie 1693 și 1710 - 1711), autor, cărturar, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, compozitor, om politic și scriitor român.
1788 - 1869		Gheorghe Asachi	Poet, prozator şi dramaturg român.
1802 - 1872		Ion Heliade-Rădulescu	Scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă.
1808 - 1868		Constantin Negruzzi	Om politic şi scriitor român din perioada paşoptistă.
1810 - 1885		Grigore Alexandrescu	Poet şi fabulist român.
1816 - 1863		Andrei Mureşanu	Poet şi revoluţionar român din Transilvania.
1819 - 1872		Dimitrie Bolintineanu	Poet român, om politic, diplomat, participant la Revoluţia de la 1848.
1821 - 1890		Vasile Alecsandri	Poet, prozator și dramaturg.
1837 - 1889		Ion Creangă	Scriitor român recunoscut datorită măiestriei basmelor, poveștilor și povestirilor sale. Ion Creangă este considerat a fi unul dintre clasicii literaturii române mai ales datorită operei sale autobiografice "Amintiri din copilărie".
1838 - 1907		Bogdan Petriceicu Haşdeu	Poet, prozator, dramaturg, istoric, filolog şi folclorist român.
1840 - 1917		Titu Maiorescu	Academician, avocat, critic literar, eseist, estetician, filosof, pedagog, politician şi scriitor român, prim-ministru al României între 1912 şi 1914, ministru de interne, membru fondator al Academiei Române.
1841 - 1907		Iosif Vulcan	Publicist şi scriitor român, animator cultural, membru al Academiei Române.
1845 - 1882		Vasile Conta	Vasile Conta, scriitor și filizof român
1848 - 1925		Ioan Slavici	Ioan Slavici, poet și publicist român
1850 - 1889		Mihai Eminescu	Poet şi publicist. geniul literaturii româneşti
1852 - 1912		Ion Luca Caragiale	Ion Luca Caragiale, poet şi dramaturg, comentator politic şi ziarist român.
1854 - 1920		Alexandru Macedonski	Poet şi prozator; dramaturg, șef de cenaclu literar, publicist român.
1858 - 1918		Barbu Şetefănescu Delavrancea	Barbu Ștefănescu Delavrancea, scriitor, orator şi avocat român.
1866 - 1918		George Coșbuc	Poet român din Transilvania.
1880 - 1967		Tudor Arghezi	Poet, prozator şi gazetar cu o carieră literară întinsă şi foarte bogată, unul dintre autorii de prim rang a-i perioadei interbelice.
1881 - 1938		Octavian Goga	Poet român, ardelean, de origine aromână, politician de extremă dreaptă, şi prim-ministrul României din 28 decembrie 1937 până la 11 februarie 1938, membru al Academiei Române din anul 1920.
1881 - 1957		George Bacovia (George Vasiliu)	Scriitor român format la şcoala simbolismului literar francez.
1886 - 1937		George Topârceanu	Poet, prozator, memorialist şi publicist român, membru corespondent al Academiei Române din 1936.
1888 - 1917		Alexei Mateevici	Unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuţi în Basarabia.
1895 - 1961		Lucian Blaga	Poet, dramaturg şi filozof român.
1895 - 1961		Ion Barbu (Dan Barbilian)	Poet şi matematician român.
1911 - 1967		Liviu Deleanu (Lipa Cligman)	Poet român.
1918 - 1987		George Meniuc	Poet, scriitor şi traducător din R.S.S. Moldovenească.
1933 - 1983		Nichita Stănescu	Poet, scriitor şi eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române.
1935 - 1956		Nicolae Labiș	Poet român cu un talent remarcabil.
1935 - 2009		Grigore Vieru	Poet român basarabean.
1936 - 1996		Marin Sorescu	Poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizînd peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizînd numeroase expoziții în țară și în străinătate.
n. 1939		Dumitru Matcovschi	Poet din Republica Moldova, care a fost ales ca membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Dumitru Matcovshi a fost unul din pilonii mișcării de renaștere națională la începutul anilor 1990 în Republica Moldova.
n. 1942		Ana Blandiana (Otilia Valeria Coman)	Poetă și o luptătoare pentru libertate civică în România.
n. 1943		Adrian Păunescu	Poet, publicist şi om politic român. Păunescu este cunoscut mai ales ca poet şi ca organizator al Cenaclului Flacăra. Este unul din cei mai prolifici poeţi români contemporani.
n. 1952		Arcadie Suceveanu	Poet, eseist şi ziarist român din Republica Moldova.
n. 1958		Vasile Gîrneţ	Poet şi publicist din Republica Moldova, director al revistei "Contrafort", care apare la Chişinău.
n. 1978		Alexandru Vakulovski	Poet şi prozator moldovean.