lunes, 30 de abril de 2012

DESPRE FAUREI



      vrabienii.in1975 s-au mutat in faurei circa 30 de familii
din satul bradeanca -comuna  jirlau  datorita inundatiilor
din vara acelui an .satul era asezat in lunca buzaului ,pe partea stanga, la  circa 2 km sud  de podul de fier 
 PELTEA ANGHEL isi aminteste vara anului  1975  afost ploioasa .mai ploioasa ca de obicei ,fara ane inpedica insa sane  lucram pamantul  in voie .intr-una din serile  de vara care nu prevestea nimic  deosebit, mai multi caini au inceput sa latre neobisnuit urland chiar au zis unii "' ceva 
 prevestesc ei 



 in zori insa alarma,spaima o viitura puternica  a raului buzau a facut  ca satul sa fie repede inundat .in partea  despre rau apa  a ajuns in cateva ore la peste 2 m  aproape in intregime ,satul afost distrus


a) EVOLUTIA NUMERICA "144 CAPI DE FAMILIE SI 585  DE SUFLETE"EXISTAU IN FAUREI ,IN ANUL 1926  ACESTEA SUNT PRIMELE DATE DE CARE AM DISPUS CU PRIVIRE LA NUMARUL LOCUITORILOR .IN 1939  AJUNSESERA LA 320 DE FAMILII SI 1179  DE LOCUITORI DIN DATELE DE CARE AM DISPUS EVOLUTIA  NUMERICA A POPULATIEI ,DUPA RAZBOI INCEPAND CU 1946 SE PREZINTA ASFEL :




ANUL       NR.LOCUITORI      SPOR LA 1000 LOCUITORI




1946         1325                       -
1956         2354                       12,7
1966         3084                       6,8
1976         3411                       12,6
1986         3910                       7,9
1992         4354                       5,5
1996          4500                      -3,2    

domingo, 29 de abril de 2012

razboi


Recentul război dintre Oana Zăvoranu şi Adriana Bahmuţeanu readuce în actualitate "moda scandalurilor" între vedete. Mai mult, la fel ca până acum, cei implicaţi ajung să-şi spele rufele în public, denigrându-se şi distrugându-şi reputaţia reciproc, acuzându-se de toate relele posibile. ”Libertatea” a întocmit lista certurilor antologice între vedetele din showbizul autohton, scandaluri din care puţin a lipsit să nu se ajungă chiar şi la violenţă fizică.

Oana Zăvoranu vs Adriana Bahmuţeanu şi Cătălin Măruţă

În colimatorul Zăvorancei au intrat mulţi: Şerban Huidu, mama ei, Pepe, Adriana Bahmuţeanu, foştii socri, ziarele, lumea întreagă. Printre cei mai mari duşmani ai fostei Queride e Cătălin Măruţă, moderatorul care a decis să joace contra ei în scandalul divorţului, vedeta urându-i prezentatorului TV:
"Crucea pe piept să şi-o pună Măruţă". Cel mai recent conflict al Zăvorancei este cel cu Adriana Bahmuţeanu, pe care a atacat-o dur după ce aceasta a spus că Raluca Pastramă se potriveşte de minune cu Pepe.

Andreea Marin Bănică vs Mihaela Rădulescu

Între Mihaela Rădulescu şi Andreea Marin Bănică e o rivalitate veche, care are la bază mai mulţi factori: au un soţ în comun - pe Ştefan Bănică Jr -, organizează separat acţiuni de caritate, au magazine de haine pentru copii etc. Păreau însă să se fi împăcat în octombrie 2005, după ani de schimburi de replici "înţepate", transmise una alteia prin intermediul presei.  Pacea dintre cele două dive nu a durat prea mult, astfel că în urmă cu jumătate de an au schimbat replici dure în diverse publicaţii şi în emisiuni tv.

Mircea Badea vs Şerban Huidu

Şerban Huidu a fost de-a lungul timpului pentru Mircea Badea "pitic erotic" sau "înspăimântător de prost". Pentru "cârcotaş", vedeta Antenei 3 pare un "frezat ciumpalac", "un manelist cu aere de intelectual", "un monument de ipocrizie", "un lingău şi un pupincurist" sau un "limbric guraliv".
După accidentul provocat de Huidu, Badea nu s-a abţinut să nu precizeze: "Nu dau doi bani pe el, nu am dat niciodată. Mi se rupe de el! Nu mă interesează dacă intră sau nu la închisoare. Nu îmi e milă de el!".

Alin Oprea vs Tavi Colen

Au trecut şase ani de când Alin Oprea şi Tavi Colen, foşti prieteni şi componenţi ai trupei Talisman, s-au despărţit în plină glorie a formaţiei. Recent cei doi au pornit un război al declaraţiilor, la TV.
"Beai înainte de concerte, te aduceam pe opt cărări", i-a transmis Tavi. În replică, Alin i-a spus: "Eşti praf, cânţi foarte prost live. Tavi nu avea verticalitate şi coloană vertebrală. Am dovezi că Tavi mi-a cântat ilegal piesele".

Costin Mărculescu vs Carmen Pleşa

După ce au colaborat la mai multe agenţii de fotomodele, Carmen Pleşa şi Costin Mărculescu şi-au declarat război.
De mai bine de 6 ani se acuză reciproc de proxenetism şi boli pshice, iar între ei au avut loc mai multe înfruntări pe culoarele tribunalelor, care erau continuate, spre deliciul publicului, în diverse studiouri ale emisiunilor de divertisment.
Evident, injuriile pe care şi le-au proferat nu pot fi reproduse în ziar, iar singura minune a relaţiei celor doi este că încă nu s-au bătut, la propriu.

Mihaela Moise vs Sânziana Buruiană

Sânziana Buruiană a sărit să o bată pe Mihaela Moise (Meme) la emisiunea "Un show păcătos" (Antena 1), după ce Meme a acuzat- o pe blondină că face sex pe bani.
La rândul ei, Sânziana i-a spus: "Te-ai dus pe 100 de euro la mare, cu Salam".
Atât i-a trebuit Mihaelei: "Am auzit că îi place microfonul".
La care fotomodelul i-a replicat: "Iar ţie îţi place sexul în grup".

Bianca Drăguşanu vs Denisa Nechifor

Bianca Drăguşanu şi Denisa Nechifor, cele mai importante femei din viaţa fotbalistului Adrian Cristea, s- au încăierat luna aceasta în presă. Totul a pornit de la Denisa, cea cu care Cristea are o fetiţă.
Ea ar fi spus despre Bianca: "Dintr- o curvă nu poţi face femeie de casă".
Şi asta pentru că Bianca şi-ar fi permis să comenteze la TV ce tată bun este fotbalistul. În replică, fosta asistentă TV i-a răspuns: "Am o relaţie de trei ani cu Adi, drept urmare n-am cum să fiu aşa cum zice ea, am fost şi sunt o femeie corectă şi independentă".



Mai mult: Libertatea îți prezintă cele mai tari «meciuri» între vedete. Cine pe cine urăște în showbizul românesc? - Vedete de la noi | Libertatea.ro 

sábado, 14 de abril de 2012

Agresivitate si comportament agresiv

Agresivitatea sau comportamentul agresiv poate fi definit ca fiind acea formă de comportament orientate în sens distructiv, în vederea producerii unor daune, care pot fi materiale, psihologice, morale sau mixte.

Prin urmare, actul agresivităţii, al comportamentului agresiv poate fi îndreptat către obiecte, precum casa, mobila, vesela, către fiinţele umane sau ambele. La polul opus agresivităţii se află co,portamentul prosocial, despre care s-a mai discutat aici. Formele cele mai frecvente şi mai cunoscute ale comportamentului agresiv sunt delincvenţa şi infracţionalitatea.

O definiţie mai completă a agresivităţii ar fi aceea că agresivitatea este orice formă e conduită orientată către obiecte, persoane sau către sine, în vederea producerii unor prejudicii, a unor răniri, distrugeri sau daune.

Teorii ale agresivităţii si comportamentului agresiv

Multitudinea de teorii, de încercări de explicare a agresivităţii, de analiză şi interpretare demonstrează faptul că nu există încă un consens între psihologii sociali cu privire la comportamentul agresiv, şi la definirea agresivităţii. Nu doar atât, dar se pare că în cazul agresivităţii, fenomenul de "împrăştiere" a punctelor de vedere este chiar mai mare decât în cazul altor fenomene psihologice.

Caracteristicile agresivităţii si comportamentului agresiv

Din perspectiva scopului urmărit, unele comportamente agresive sunt orientate, au ca scop producerea unui rău unei alte persoane, în timp ce alte comportamente agresive au în principal ca scop demonstrarea puterii sau masculinităţii agresorului, ambele demonstrate prin agresivitate. Agresivitatea nu este nici comportament antisocial, şi nu trebuie confundată sau identificată cu delincvenţa sau cu infracţionalitatea. Agresivitatea nu implică întotdeauna un caracter antisocial. Luptătorul de arte marţiale, în ring, poate avea un comportament agresiv. Totuşi, în acest caz, deli există agresivitate, chiar explicită, nu putem vorbi de comportament antisocial. De asemenea, nici situaţia inversă nu este întotdeauna valabilă; nu orice comportament infracţional, sau antisocial poate fi însoţit de agresivitate. Agresivitatea nu înseamnă violenţă. Deşi de foare multe ori comportamente agresive sunt confundate cu comportamentele violente, acestea prezintă diferenţe fundamentale. Violenţa se exprimă prin dorinţa clară de a vătăma, de a face rău, însă acest lucru se poate face şi fără agresivitate, fără ca iniţiatorul să dea dovadă de comportament agresiv. De exemplu, otrăvirea unei persoane, este într-adevăr un act agresiv, dar nu implică violenţă. Agresivitatea nu este întotdeauna îndreptată în afara subiectului. Există situaţii când comportamentul agresiv se îndreaptă asupra subiectului însuşi, în acest caz vorbind de comportament auto - agresiv. Dar şi aici se face distincţia între actele auto agresive grave precum sinuciderea, auto mutilarea, şi a'comportamente auto agresive uşoare,car pot periclita sănătatea, însă nu într-o manieră aşa evidentă. În acest ultim caz putem vorbi de fumat, alcool, droguri, etc.

Formele agresivităţii

Dat fiind faptul că agresivitatea, respectiv comportamentul agresiv este un fenomen foarte complex, o încercare de tipologizare este foarte dificilă. Criteriile cele mai frecvente după care se poate clasifica agresivitatea sunt:

În funcţie de agresor sau de persoana care adoptă comportament agresiv, agresivitatea poate fi clasificată în
» agresivitatea tânărului şi agresivitatea adultului
» agresivitatea masculină şi agresivitatea feminină
» agresivitatea individuală şi agresivitatea colectivă
» agresivitatea spontană şi agresivitatea premeditată

În funcţie de mijloacele utilizate în vederea finalizării intenţiilor agresive, putem împărţi agresivitatea în:
Agresivitatea fizică şi agresivitatea verbală
Agresivitatea directă, care are efecte directe asupra persoanei agresate, şi agresivitatea indirecta, în cazurile în care pot apare intermediari între agresor şi persoana agresată, victimă a comportamentului agresiv

Clasificarea agresivităţii în funcţie de obiectivele urmărite:
Agresivitatea care are ca scop implicit sau explicit obţinerea unor beneficii, a unui câştig material
Agresivitatea ce are ca principal scop rănirea şi uneori chiar distrugerea victimei.

În funcţie de forma de manifestare a agresivităţii aceasta poate fi: agresivitatea violentă şi agresivitatea non violentă agresivitatea latentă şi agresivitatea manifestă

Sursele agresivităţii

Sursele de influenţare a agresivităţii sunt din păcate foarte multe, li pot fi grupate pe trei categorii:

surse ce ţin de individ, de conduita şi de comportamentul acestuia
» frustrarea este una din cele mai des întâlniţi factori declanşatori ai agresivităţii
» atacul sau provocarea directă, de cele mai multe ori verbală, dar şi fizică, poate duce la » comportamente agresive ale celui vizat.
» durerea, în formele ei fizică şi morală, poate duce la creşterea agresivităţii
» căldura este şi ea un factor declanşator al agresivităţii, fapt demonstrat de numeroase studii
» aglomeraţia este de asemenea un factor declanşator al comportamentelor agresive, fiind un agent stresor pentru unii oameni
» accesul la materiale pentru adulţi (filme, reviste, etc) poate constitui un factor care duce la intensificarea / declanşarea comportamentelor agresive. Deşi acest lucru a fost confirmat de unele cercetări experimentale, alţi autori infirmă acest lucru

Surse din cadrul familiei
În această categorie, cele mai grave forme ale agresivităţii sunt bătaia şi incestul, având consecinţe extrem de nefavorabile

.

Surse ale agresivitatii ce ţin de mijloacele de comunicare în masă

Aici putem include în special violenţa expusă prin intermediul presei şi altor mijloace de comunicare în masă. Atât la televizor, cât şi în ziare şi reviste apar prezentate diferite acte de violenţă. La întrebarea dacă expunerea actelor violente în media duce la o creştere a agresivităţii cercetătorii în domeniul psihologiei sociale au păreri diferite. În timp ce unii - printre care şi adepţii învăţării sociale - susţin faptul că expunerea la acte violente duce într-o mai mare măsură la creşterea agresivităţii, alţii susţin faptul că expunerea la acte de violenţă ar avea un caracter cathartic, reducându-se astfel nevoia individului de a adopta un comportament agresiv.

viernes, 6 de abril de 2012

Mancaruri speciale pentru Paste




Marea sarbatoare creştin-ortodoxa a Paştelui este asociata, de obicei, cu traditionalele bucate dintre care nu lipsesc cozonacul, mielul, ouale roşii. Noi va propunem cateva mancaruri delicioase, in care traditia se împleteşte cu fantezia. Salata de oua cu


Marea sarbatoare creştin-ortodoxa a Paştelui este asociata, de obicei, cu traditionalele bucate dintre care nu lipsesc cozonacul, mielul, ouale roşii. Noi va propunem cateva mancaruri delicioase, in care traditia se împleteşte cu fantezia.

Salata de oua cu roşii

Ingrediente pentru 4 porţii

4 oua, 5-6 roşii, 2 castraveţi, 3-40 g parmezan sau caşcaval, 100 g smantana, 1 salata verde, sare, piper.

Preparare
Se fierb ouale timp de 7-8 minute, în apa cu puţina sare. Cand sunt gata, se clatesc cu apa rece, apoi se curaţa de coaja şi se taie felii subţiri sau rondele. Castraveţii se curaţa de coaja şi se taie felii. Roşiile, spalate şi bine zvantate, se taie rondele. Se aranjeaza totul pe un platou. Se condimenteaza cu sare şi piper, dupa gust. Deasupra, se rade parmezan sau caşcaval şi se asezoneaza cu smantana. Se pune la rece 10 minute. În momentul servirii, se garniseşte cu frunze de salata, întregi sau taiate faşii, şi cu patrunjel tocat fin.

Sote de spanac cu codiţe de raci

Ingrediente pentru 4 porţii

1 kg de spanac proaspat, 200 g ciuperci, 12 codiţe de raci, 2 linguri ulei, 3 caţei de usturoi, sare, piper.

Preparare
Se opareşte spanacul în apa cu sare, se scurge bine, apoi se caleşte în ulei încins, aproximativ 5 minute, împreuna cu ciupercile feliate, codiţele de raci şi caţeii de usturoi zdrobiţi. Se condimenteaza cu sare şi piper, dupa gust.

"Corabioare" de oua umplute

Ingrediente pentru 4 porţii

4 oua rascoapte, 4 linguri de maioneza, 4 linguri de branza cremoasa, 4 linguri pate de ficat, 4 felii de jambon, sare, piper.

Preparare
Se curaţa ouale de coaja, se taie în doua, pe lungime, şi se scot cu atenţie galbenuşurile, avand grija sa nu se rupa albuşurile. Se sfarama galbenuşurile cu furculiţa, se adauga maioneza, branza, pateul de ficat, sare şi piper, dupa gust, şi se mixeaza pana se omogenizeaza. Cu pasta obţinuta se umplu jumataţile de albuşuri. Separat, se taie feliile de jambon în forma de triunghiuri, se rumenesc şi se aşaza deasupra oualor umplute, imitand panzele unor corabii. Se garnisesc cu frunzuliţe verzi de salata.

Oua cu sos picant

Ingrediente pentru 4 porţii

4 oua rascoapte, 2 galbenuşuri de ou, 2 linguri de unt, 2 linguri de faina, 200 g lapte, 1 linguriţa de ierburi aromate, sare, piper.

Preparare
Ouale fierte se curaţa de coaja şi se taie felii. Se aşaza pe un platou. Se pune untul la topit, se adauga faina, se rumeneşte uşor şi se stinge cu lapte. Se lasa sa fiarba 10 minute, la foc mic, amestecand permanent, apoi se ia vasul de pe foc. Separat, se bat 2 galbenuşuri cu puţina sare şi se amesteca bine cu sosul de faina, pana se omogenizeaza perfect. Se adauga condimentele, dupa care se toarna peste feliile de ou din platou. Se garnisesc cu marar verde şi se servesc cu felii de paine prajita.

Ficat de miel cu sos de vin

Ingrediente pentru 4 porţii

1 kg de ficat de miel, doua linguri de faina, 100 ml ulei, cimbru, sare, piper.

Pentru sosul de vin
o lingura suc de lamaie, 100 ml vin roşu sec, o linguriţa praf de muştar, patrunjel pentru ornat.

Preparare
Ficatul curaţat de pieliţe, bine spalat, se taie faşii subţiri. Bucaţile de ficat se pudreaza cu sare, piper, cimbru, apoi se tavalesc prin faina şi se prajesc, pe toate parţile, în ulei încins. Se scot din ulei şi se lasa la cald. Se strecoara uleiul în care s-a prajit ficatul şi se pune în alta tigaie. Se adauga bucaţile de ficat, iar peste ele sucul de lamaie, vinul şi praful de muştar. Se lasa sa fiarba în acest sos 2–3 minute. Se serveşte cald împreuna cu sosul şi se garniseşte cu felii de lamaie şi patrunjel verde tocat.

Pulpa de miel la cuptor

Ingrediente pentru 4 porţii

1 pulpa de miel.

Pentru sosul marinat
1 ceapa, 3-4 caţei de usturoi, 2 cuişoare parfumate, 2 foi de dafin, 4 pahare de vin alb, 1/2 pahar de oţet, 1/2 pahar ulei, rozmarin, frunze de ţelina, sare, piper.

Preparare
Se taie în patru o ceapa potrivita, se zdrobesc 3-4 caţei de usturoi, se adauga 2 cuişoare parfumate, sare, piper, rozmarin, ţelina, 2 foi de dafin, 4 pahare de vin alb, o jumatate pahar de oţet, o jumatate pahar ulei şi se amesteca toate ingredientele într-un castron mare. Se toarna sosul marinat peste pulpa de miel şi se lasa sa stea, la rece, cateva ore (sau o noapte), apoi pulpa se scoate şi se rumeneşte la cuptor. Sosul marinat se pune la fiert pana scade o treime din el, se trece prin sita şi se serveşte alaturi de friptura.

Pulpa de miel umpluta

Ingrediente pentru 6 porţii

1 pulpa de miel, 3 linguri ulei, sare, piper.

Pentru umplutura
2 cepe, 2 caţei de usturoi, 1 ou plus 2 galbenuşuri, 3 felii de franzela, 50 ml lapte dulce, 10 g unt, patrunjel verde, sare, piper.

Pentru sos
frunze de menta proaspata, 2 linguri oţet de mere, 1 lingura zahar, sare, piper.

Preparare
Se curaţa ceapa, se toaca şi se rumeneşte uşor în unt. Se scoate apoi din tigaie şi se amesteca, într-un castron, cu usturoiul, curaţat de coaja şi zdrobit, cu feliile de franzela înmuiate în lapte şi bine stoarse, oua, sare şi piper, dupa gust. Se scoate cu multa grija osul de la pulpa de miel, avand grija sa ramana bucata de carne cat mai întreaga, se bate uşor cu ciocanul de şniţele ca sa se aplatizeze şi se aşaza în mijlocul ei umplutura preparata. Se ruleaza cu umplutura în interior, se leaga şi se aşaza într-o cratiţa mare.

Se adauga uleiul ramas, se pudreaza cu sare şi piper, se adauga o ceaşca de apa, se acopera şi se introduce la cuptor pentru 50 minute. În acest rastimp, se întoarce în cratiţa pentru a se rumeni pe ambele parţi. Separat, se toaca marunt frunzele de menta, se amesteca energic cu oţet, zahar, sare. Sosul obţinut se serveşte în sosiera alaturi de feliile de pulpa umpluta.

Şarlota cu ciocolata

Ingrediente pentru 6 porţii

30 pişcoturi de şampanie, 300 g ciocolata neagra, 4 oua, 50 g unt, 6 linguri sirop de zahar, esenţa de vanilie, 5 linguri apa.

Preparare
Se fierb la bain-marie 200 g ciocolata şi untul taiat bucaţele, apoi se lasa la racit. Se adauga galbenuşurile de ou, unul cate unul, se amesteca energic, apoi se încorporeaza albuşurile batute spuma. Separat, se amesteca, într-un castronel, siropul de zahar, esenţa de vanilie şi 5 linguri de apa. Cu acest amestec se însiropeaza pişcoturile, fara a le lasa sa se înmoaie prea tare.

Se tapeteaza cu pişcoturile o forma de şarlota, avand grija ca partea bombata sa fie lipita de pereţii formei. Se toarna jumatate din crema de ciocolata, se adauga un strat de pişcoturi însiropate, se continua cu restul de crema şi se termina cu un alt strat de pişcoturi, cu partea bombata înspre exterior. Se preseaza puţin, ca sa se aşeze, şi se lasa la frigider 6 ore. Se scoate pe un platou, se decoreaza cu restul de ciocolata rasa şi cu oua de ciocolata.

Tort de ciocolata

Ingrediente pentru 8 porţii

170 g faina, 1 lingura drojdie uscata de bere, 2 galbenuşuri de ou, 3 albuşuri de ou, 225 g zahar pudra, 1/2 lamaie rasa, 20 g unt (margarina), 300 g branza cremoasa, scorţişoara macinata, 1 paharel de lichior de caise, 100 g cacao, 100 g frişca, 100 g ciocolata menaj.

Preparare
Se cerne faina cu drojdia. Se bat spuma tare albuşurile de ou, în care se încorporeaza treptat galbenuşul. Se freaca 125 g de zahar cu untul, se adauga coaja rasa de lamaie şi amestecul de faina cu drojdie, puţin cate puţin, pana cand se uniformizeaza complet. Se tapeteaza o forma rotunda cu folie de aluminiu, se unge cu unt, se toarna crema preparata şi se coace la cuptor aproximativ 40 de minute. Se scoate din forma dupa ce se raceşte.

Între timp, se amesteca într-un castron branza cu lichiorul, cel de al doilea galbenuş de ou, restul de zahar şi cacao. Se adauga frişca, se amesteca bine şi se pune la rece. Se taie blatul în trei felii care se ung cu crema preparata, se aşaza una peste alta, dand tortului forma unui cilindru, şi se acopera cu ciocolata menaj topita, amestecata cu puţin unt. Se ţine la rece pana cand va fi servit.

lunes, 2 de abril de 2012

Necesitatea şcolarizării etniei rrome,

Necesitatea şcolarizării etniei rrome, ca treaptă obligatorie spre integrarea lor rasială şi culturală în spaţiul European, este resimţită stringent în toate ţările continentului puse în faţa unei realităţi cu o problematică destul de dificilă, ce poate perturba grav dinamica unei lumi a cărei opţiune esenţială este civilizaţia.
Problematica educaţiei copiilor rromi constituie una din provocările cu care se confruntă mediile social – economice şi culturale sau civice din România. Ea face parte din problematica mai largă, cea a copiilor aflaţi în situaţii de excluziune, de marginalizare din diferite motive, necesitând abordări nuanţate în funcţie de mai mulţi parametri specifici: mediul de rezidenţă, apartenenţa la un grup minoritar etnic, aparte
nenţa la o grupare socială cu un status economic minimal, etc.

Marginalizarea reprezintă procesul de situare a indivizilor sau grupurilor pe o “poziţie sociala periferică” sau de “izolare” şi implică limitarea accesului la resursele economice, politice, educaţionale şi comunicaţionale ale colectivităţii. Din aceste perspective, marginalizarea se concretizează în plasarea indivizilor şi grupurilor sub nivelul minim acceptat din punct de vedere economic rezidenţial, ocupaţional, de educaţie şi instrucţie dar, şi printr-un deficit de posibilităţi de afirmare şi de participare la viaţa colectivităţii.


Grupurile marginale sunt, de regulă, compuse din săraci, şomeri, minorităţi etnice puternic discriminate, delicvenţi, handicapaţi sau persoane inadaptate.

Transformările din viaţa economică, inflaţia, şomajul, diferenţierea excesivă a veniturilor salariale, dar şi scăderea nivelului de trai, criza de locuinţe, etc., au dus la apariţia şi dezvoltarea fenomenului de marginalizare şi au creat o categorie de marginalizaţi ecomomic şi social.

Una dintre categoriile cele mai vulnerabile la costurile sociale ale tranziţiei a fost minoritatea rromă, deoarece ea se situa deja pe poziţii de risc crescut.

În perioada post decembristă rromii nu au reprezentat o minoritate etnică discriminată, deoarece nu li s-a dat dreptul de a reprezenta o minoritate etnică, liberă să-şi promoveze propriile tradiţii culturale, politica fiind de asimilare a acestora.

Odată cu liberalizarea şi democratizarea societăţii, a avut loc un proces de emancipare a diferitelor minorităţi etnice, religioase, etc., de conturare a identităţii acestora, dar, în acelaşi timp, şi de marginalizare a lor de către majoritate.

În condiţiile unei tranziţii îndelungate, a neajunsurilor socio-economice şi a derapajelor inerente unei democraţii în formare, neglijarea instituţionalizării şi legislaţia uneori discriminatorie, au dus la marginalizarea populaţiei de etnie rromă şi chiar a discriminării acesteia.

Copiii rromi constituie una dintre cele mai defavorizate categorii de copii şi au nevoie de mult sprijin pentru a depăşi situaţia în care se află. Sărăcia şi lipsurile familiilor rrome, prejudecăţile care persistă în mentalitatea populaţiei, inerţia unor părinţi rromi faţa de perspectivele pe care educaţia le oferă copilului, toate acestea contribuie la marginalizarea copiilor rromi, la limitarea accesului la şansele egale la care au dreptul toţi copiii. La nivel de ţară, în prezent, doar 20% dintre copiii rromi frecventează grădiniţa, pentru a se pregăti pentru şcoală, 20% nu sunt cuprinşi în nici o formă de învaţământ, 30% abandonează şcoala înainte de absolvirea ciclului gimnazial şi aproximativ 50% sunt analfabeţi sau semianalfabeţi. Aceste date statistice justifică necesitatea unor proiecte şi programe educative pentru integrarea şcolară a copiilor rromi.


Coordonatele de care trebuie să ţinem seama în procesul de şcolarizare a ţiganilor, atât de necesar, pornind de la specificul tradiţiei şi culturii lor, şi având ca obiectiv racordarea acestui sistem educaţional la valorile culturii şi civilizaţiei europene, sunt:


1. Organizarea tradiţională a ţiganilor în comunităţi închise (izolarea):

- Marginalizarea socială;
- Automarginalizarea;
- Existenţa prejudecăţilor de ordin cultural, rasial şi social;

2. Particularităţile antropologice rasiale ale populaţiilor ţigăneşti:

- Talentele rasiale native (inteligenţa speculativă, talentul artistic);

3. Manifestările de rasism ale comunităţii majoritare;


4. Specificul cultural ţigănesc:

- limba rromani;
- mentalitatea socio-culturală ţigănească;
- existenţa unei dualităţi morale a ţiganului;
- existenţa unui tip de religiozitate ţigănească;

5. Elemente specifice organizării actuale a lumii ţigăneşti:

- neomogenitatea, datorită originii şi itinerariului diferite, meseriile tradiţionale; modul de viaţă; gradul de integrare culturală.
- Migraţia ( internă şi externă );

6. Tradiţia negativă manifestată prin:

- inadaptabilitate;
- infracţionalitate;
- vendeta ţigănească.

Singura alternativă acceptabilă şi viabilă la problema marginalizării este o politică coerentă şi susţinută de prevenire a acesteia, pe de o parte, şi de integrare, pe de altă parte, deşi integrarea este un fenomen faţă de care majoritatea liderilor rromi au o reacţie adversă. Cauza este o înţelegere defectuoasă a ideii de integrare, percepută fragmentar, doar în dimensiunea sa coercitivă de asimilare. În realitate, integrarea reprezintă o relaţie, o interacţiune dinamică între sistemul care “se integrează” şi sistemul care “integrează”, iar rezultatul acestui proces este un echilibru funcţional al parţilor. Trebuie să ţinem însă seama că integrarea socială are patru dimensiuni fundamentale, şi anume: integrarea culturală, normativă, comunicaţională şi funcţională. Dacă ‘integrarea culturală” presupune coerenţa normelor şi valorilor unei culturi, “integrarea normativă”reprezintă măsură în care valorile grupului devin norme efective. Tocmai această exigenţă a majorităţii, de conformare a minorităţii la normele sale, este adesea percepută ca o tendinţă de asimilare.


Factorii care pot şi trebuie să aiba un rol decisiv în procesul de integrare funcţională a rromilor în societatea “interculturală” a mileniului III sunt: sistemul educaţional, mass-media, asistenţa socială, factorii de decizie la nivel guvernamental.


În procesul de integrare a copiilor rromi, şcoala are un rol fundamental, promovând educaţia interculturală. Obiectivul prioritar al educaţiei interculturale este promovarea capacităţii de convieţuire constructivă în contextul cultural şi social variat, îndepărtâd şi prevenind prejudecăţi din trecut sau chiar prezente.


Concluzionând, putem spune că o mare parte a populaţiei de etnie rromă, deci şi copiii acestora, suferă de procesul de marginalizare şi de aceea este nevoie de o strategie de intervenţie susţinută, care să se adreseze atât minorităţii marginalizate cât şi majorităţii, pentru formarea unei societăţi interculturale, de indivizi diferiţi dar egali, racordaţi la valorile generale ale umanităţii şi respectând un set comun de norme, dar în acelaşi timp, aflaţi într-un permanent schimb cultural şi spiritual.

Şcolarizarea copiilor de etnie rromă, presupune o abordare specială în care datele iniţiale ale acestei etnii pot constitui un punct de plecare pentru găsirea unei soluţii la problema integrării acestora.
Referinte :
1. C. Zamfir, E. Zamfir – Tiganii intre ignorare si ingrijorare, Ed. Alternative,
Bucuresti 1993;
2. C. Cucos, T.Cosma – Minoritari, marginali, Ed. Polirom, Iasi 1996;
3. S. Iosivescu, A. Rogojinaru – Parteneriat si dezvoltare scolara in comunitati cu rromi, Colectia “Sanse egale”, Ed. Corint, Bucuresti 2000;
4. V. Ionescu, G. Sarau, F. Stanciu – Ghid de practici pozitive pentru educatia copiilor rromi, Romani Criss 2003;
5. L. Ciolan – Pasi catre scoala interculturala, Ed. Corint, Bucuresti 2000;
6. L. Cherata – O realitate europeana, in revista Eurodidactica XXI, I.S.J.si C.C.D Dolj, 2003, pag. 58 – 60;
7. M.Ed.C. – parteneriatul strategic M.Ed.C – UNICEF in educatia copiilor rromi, Ed. Vanemonde, Bucuresti 2003.