operatia decatarcta

VIDEO Cataracta si unicul sau tratament: cel chirurgical. MedLive.ro a transmis LIVE o operatie de implant de cristalin, realizata de dr. Ioan Stefaniu. In studio, dr. Silvia Chiotoroiu a raspuns la intrebarile cititorilor

“Bebelusul meu de numai cinci luni a fost diagnosticat cu cataracta subcapsulara posterioara. Urmeaza operatia de implant de cristalin, recuperarea, ochelarii… o viata privita prin lentile.” (Alexandra, 31 de ani)
“In urma unui tratament indelungat cu cortizon, vederea mi-a slabit. Am ajuns la oftalmolog, unde diagnosticul a fost simplu: cataracta. M-am operat in regim ambulator si m-am refacut foarte repede dupa interventie.” (Dumitru, 57 de ani)

Pentru un adult, operatia de cataracta este una de rutina. In cazul copiilor, dupa implantul de cristalin, boala poate avansa. Riscul, dupa acest punct, este o vedere mai slaba sau orbirea completa. Ati urmarit in direct o operatie de cataracta, realizata de dr. Ioan Stefaniu. In studioul MedLive.ro, dr. Silvia Chiotoroiu a raspuns la intrebarile cititorilor.

• Vezi in articol inregistrarea integrala a operatiei

Intalnirea online s-a incheiat

Puteti adresa in continuare intrebari medicilor la rubrica Intreaba doctorul

Realizator: Raluca Motei.
Dr. Ioan Stefaniu este medic primar oftalmolog, doctor in stiinte medicale. Specializari: chirurgia corneii (transplant de cornee), chirurgia cataractei, chirurgia glaucomului, chirurgia strabismului, chirurgia pleoapelor.

• Supraspecializare in chirurgie refractiva laserexcimeri.
• Competente: laserterapie in oftalmologie si ecografie oculara.

Dr. Silvia Chiotoroiu este medic specialist oftalmolog, doctorand, cu competente in ecografie oculara si laserterapie in oftalmologie.

• Specializari: chirurgia cataractei, chirurgia glaucomului, chirurgia strabismului.

Inregistrarea integrala a interventiei chirurgicale
Cataracta reprezinta opacifierea cristalinului (pierderea transparentei) ca reactie a acestuia la agresiunea unor factori externi sau interni. Se manifesta prin scaderea vederii, pana la orbirea completa, in cazul in care nu se intervine chirurgical.
Tipuri de cataracta:

• senila (un fenomen natural de imbatranire), cea mai frecventa;
• traumatica (in urma unor traumatisme care afecteaza ochiul, radiatii ultraviolete sau chiar lumina naturala);
• patologica (datorita unor boli generale precum diabet zaharat, poliartrita reumatoida, tetanos, dermatita atopica, lupus eritematos sistemic);
• complicata (in urma unor boli oculare);
• secundara (frecventa dupa operatia pentru cataracta; se trateaza cu laser).

Cataracta se mai poate declansa in cazul in care un suferind de astm bronsic sau emfizem pulmonar urmeaza o terapie cortizonica. Fumatul, de asemenea, poate dezvolta disconfort vizual, prin radicalii liberi si numeroasele substante toxice eliberate in timpul fumatului. La fel, tensiunea arteriala mare, nivelul crescut al trigliceridelor in sange si infectiile aparute in timpul sarcinii (cu repercusiuni dupa nastere) pot afecta celulele cristalinului.
Singurul tratament al cataractei este chirurgical si presupune extractia cristalinului opacifiat si inlocuirea lui cu un cristalin artificial. Operatia se face cu anestezie locala sau cu picaturi de anestezie, in ambulator. In majoritatea cazurilor, dupa interventie, pacientul va avea nevoie de ochelari pentru citit.
Desi se manifesta dupa varsta de 50 de ani, cataracta poate debuta in copilarie. Cataracta juvenila, in schimb, este rara si deosebit de severa.

IZABELA MUSAT

Prajitura Petre Roman

Made by Liana







E prajitura mea preferataaa! E cea mai bunaaa!
Reteta o am de la nasa mea, care la randul ei o are de la o "prajitureasa" de nunti. Si mi-a fost transmisa prin mail de catre draguta de Moni, sustinatoarea si prietena mea draga. Multumesc mult de tot, Moni!!!

Ingrediente:

Pt. o foaie: 3 oua,
3 lg apa rece,
6 lg zahar,
5 lg faina,
3 lg nuca macinata,
1 lgta bicarbonat de sodiu,
putin otet sau zeama de lamaie.

Se fac trei foi, deci triplati cantitatile.

Intr-un castron se bat albusurile de la cele 3 oua cu 6 lg de zahar, se adauga 3 lg de apa rece si se bat incontinuare.




Separat se freaca galbenusurile de la cele 3 oua cu o lingurita de bicarbonat pe care il stingem cu otet sau zeama de lamaie-eu am ales ultima varianta, adaugam cele 3 lg de nuca macinata si cele 5 lg de faina si le amestecam cu lingura, bine-bine de tot.




Adaugam 2-3 linguri de albus, ca sa se mai fluidizeze compozitia, apoi amestecam usor restul de albusuri in compozitia de galbenusuri.
Am tapetat tava cu hartie de copt si am turnat usor compozitia si am bagat-o in cuptorul preincalzit la 160 de grade.



Cred ca in 15 min. a fost gata.
Am procedat la fel si pentru celelalte doua foi...of, cate vase de spalaaat...

Ingrediente pt. crema:

300 ml lapte,
3 lg faina,
200 g zahar,
3 galbenusuri,
250 g margarina.

Fierbem la foc mic laptele cu faina, pe care am desfacut-o in putin lapte din cantitatea data, apoi adaugam galbenusurile. Lasam pana se ingroasa si da in clocot. Lasam la racit.
Separat frecam margarina cu zaharul si o amestecam cu budinca rece. Se obtine o cema fina.




Ingrediente pt. caramel:
400 g zahar

Doar peste primele doua foi se pune caramel, astfel ca am impartit cantitatea in doua, am pus 200 g zahar la topit, am turnat peste prima foaie si nu prea mi-a ajuns, asa ca pt. a doua foaie am mai adaugat 50 g zahar, deci 250 g si s-a umplut toata foaia de caramelul minunat.




Lasam la racit.

Ingrediente pt. spuma:

3 albusuri,
150 g zahar,
ciocolata.

Albusurile se bat pe baie de aburi cu 150 g zahar.




Asamblarea:

Peste prima foaie turnam caramel, punem jumatate din cantitatea de crema,




apoi urmeaza a doua foaie cu caramel, cealalta jumatate de crema, a treia foaie peste care turnam albusurile





si presaram ciocolata rasa sau "furnici" de ciocolata-eu am ales ultima varianta.

noutati,faurei,braila,

Foraje puturi apa, denisipari, foraje fantani in judetul Braila – Braila, Faurei, Ianca, Insuratei

Prezentarea judetului Braila

Judeţul Braila este situat in partea de sud-est a Romaniei si se invecineaza la nord cu judetul Galati, la est cu judetul Tulcea, in sud-est cu judetul Constanta, la sud cu judetul Ialomita, la vest cu judetul Buzau, iar in partea de nord-vest cu judetul Vrancea.

Suprafata judetului Braila este de 4.766 km², ceea ce reprezinta 2% din suprafata intregii tari. Judetul este compus din: un municipiu – Braila, 3 orase si 40 de comune.

Particularitati structurale si litologice

Teritoriul judetului Braila apartine unitatii de platforma reprezentata prin Campia Romana. Aceasta unitate corespunde in general cu partea nordica a Platformei Moesice ce inclina dinspre Bulgaria spre Campia Romana, afundandu-se tot mai mult pe masura apropierii de Carpati. Platforma propriu-zisa este alcatuita din sisturi cristaline, cutate spre sfarsitul precambrianului, pana in sulurian zona devine o intinsa peneplena, iar etajul sedimentar se compune din tirdovirian-silurian, devonian si permian, triasic, jurasic (o lacuna in liasicul superior), cretacic. In partea de vest sunt si depozite paleogene (legate cu cele din bazinul Lomului din Bulgaria), iar in partea centrala si nordica a campiei tortonianul, sarmatianul si pliocenul.

Din punct de vedere geologic, formatiunile de suprafata de pe teritoriul judetului Braila apartin Cuaternarului, si anume Halocenului Inferior si cuprind depozite loessoide, acumulari aluvionare de lunca si nisipuri eoliene.

Solurile

In judetul Braila, solurile predominate sunt cernoziomurile care ocupa 70-75% din suprafata judetului. Solurile aluviale le intalnim in lunca Dunarii, a Siretului si a Buzaului. Datorita excesului de umiditate de lunga durata s-au format o serie de soluri hidromorfe reprezentate prin lacovisti si soluri gleice in diverse stadii de evolutie. Solurile halomorfe reprezentate prin salonceacuri si soloneturi sunt raspandite insular pe teritoriul judetului, indeosebi in arealul crovurilor.

Ape subterane

Apele subterane de pe teritoriul judetului Braila se impart in ape freatice (primul orizont de ape subterane cu nivel hidrostatic liber si variabil, care au ca suport stratul impermeabil din apropierea suprafetei terestre) si ape de adancime (cantonate in depozite friabile, dar intercalate intre strate impermeabile, fapt ce face ca acestea sa se mai numeasca si captive).

Apele freatice se gasesc cantonate in depozite loessoide si nisipurile eoline de pe interfluvii si in aluviunile fluviatile din luncile largi ale Dunarii, Siretului, Buzaului si Calmatuiului, adancimea lor variand de la 0 m in luncile joase pana la peste 20 m, pe campurile acoperite cu nisipuri. Acestea nu constituie o sursa importanta pentru alimentarea cu apa populatiei, pentru industrie sau pentru irigatii.

Apele de adancime se gasesc cantonate in pietrisurile de Fratesti (arealul Baltii Braila si cursul inferior al Calmatuiului) si in depozitele nisipoase cu o granulatie mijlocie si fina de varsta cuaternara (Campia Brailei si Campia Calmatuiului). Apele de adancime din pietrisurile de Fratesti prezinta calitati potabile mai bune.

Calitatea apei, debite si nivelul de potabilitate in judetul Braila

Din punct de vedere al poluarii apelor de suprafata si subterane, pe teritoriul judetului Braila nu exista zone critice. Monitorizarea apelor subterane se realizeaza de catre Sistemul de Gospodarire a Apei Braila printr-un numar de 44 de foraje hidrogeologice, din care 23 sunt foraje de supraveghere si 21 foraje de control. Monitorizarea apelor de suprafata este realizata de tot de Sistemul de Gospodarire a Apelor (SGA) Braila, astfel: raul Buzau este monitorizat in sectiunea Racovita, raul Calmatui in doua sectiuni : Calmatui – Ciresu si Calmatui – Bertestii de Jos, iar fluviul Dunarea este monitorizat in sectiunile: Dunare Braila 1 (km 184), Dunare Braila 2 (rezerva pentru potabilizare – km 183) si Dunare Gropeni (km 196). Totodata, sunt monitorizate 7 lacuri naturale: Lacu Sarat, Jirlau, Movila Miresii, Ianca, Ciulnita, Balta Alba si Balta Amara, valorile indicatorilor determinati indicand caracterul fiecarui lac.

Alimentarea cu apa a populatiei se realizeaza prin sisteme centralizate de distributie a apei in municipiul Braila, orasele Ianca, Faurei, Insuratei si in 26 de localitati din mediul rural. In judeţul Braila, exista doua mari sisteme de alimentare cu apa care asigura in prezent debitul pentru un numar important de localitati rurale, care sunt racordate la aceste sisteme, ambele avand prize de captare de suprafata pe Dunare.

Sistemul de alimentare cu apa al municipiului Braila asigura si alimentarea unor localitati din comunele Chiscani, Cazasu si Vadeni, statii de tratare fiind la Chiscani cu capacitate de 800 l/s si la Braila cu capacitate de 600 l/s. Sistemul Regional Ianca-Gropeni are o priza de mal pe Dunare in zona localitatii Gropeni, cu capacitate de 0,433mc/s, asigurand alimentarea cu apa potabila de la statia de tratare Gropeni a localitatilor Gropeni, Tichilesti, Tufesti, de la statia de tratare Movila Miresii (22 l/s) – a localitatilor Racovita, Gemenele, Traian, Ramnicelu, iar statia de tratare Ianca (capacitate de 180 l/s) – a localitatilor Bordei Verde, Mircea Voda, Surdila Gaiseanca, Gradistea si Sutesti. Alimentarea statiilor se realizeaza din surse de suprafata.

Sisteme independente cu alimentare din surse subterane sunt pentru comunele: Silistea, Romanu, Tudor Vladimirescu, precum si Rosiori, Dudesti, Bsrsganu, Victoria, Bertestii de Jos, Jirlau, Salcia Tudor, Surdila Greci. Tratarea apei folosite din subteran se realizeaza doar in localitatile urbane, numai prin dezinfectia cu clor. 

                                                             Harta judetului Braila

Albina – Baldovinesti – Baraganul – Batogu – Berlesti – Bertestii De Jos – Bertestii De Sus – Bordei Verde - Braila - Caineni Bai – Caldarusa – Cazasu – Chichinetu – Chioibasesti – Chiscani – Ciocile – Ciresu – Coltea – Comaneasca – Constantin – Gabrielescu – Constantinesti – Corbu Nou – Corbu Vechi – Cuza Voda – Dedulesti – Drogu – Dudescu – Dudesti – Esna - Faurei - Filipesti – Florica – Frecatei – Galbenu – Gemenele – Gradistea – Gropeni – Gulianca – Gura Calmatui – Horia - Ianca - Ibrianu - Insuratei - Jirlau – Jugureanu – Lacu Rezii – Lacu Sarat – Lanurile – Latinu – Liscoteanca – Magureni – Maraloiu – Marasu – Martacesti – Maxineni – Mihai Bravu – Mircea Voda – Movila Miresii – Muchea – Oancea – Olaneasca – Oprisenesti – Pantecani – Perisoru – Pietroiu – Pitulati – Plopu – Polizesti – Pribeagu – Racovita – Ramnicelu – Romanu – Rosiori – Salcia Tudor – Satuc – Scarlatesti – Scortaru Nou – Scortaru Vechi – Sihleanu – Silistea – Silistraru – Spiru Haret – Stancuta – Surdila Gaiseanca – Surdila Greci – Sutesti – Tacau – Tataru – Tepes Voda – Tichilesti – Traian – Tudor Vladimirescu – Tufesti – Ulmu – Unirea – Urleasca – Vadeni – Valea Canepii – Vamesu – Varsatura – Victoria – Visani – Viziru – Vultureni – Zamfiresti – Zavoaia

Tehnologia de foraj 

Se recomanda forajul clasic cu circulatie directa de noroi bentonitic in vederea obtinerii unor rezultate bune datorita faptului ca in aceasta zona se gasesc soluri moi si medii. Prin realizarea operatiilor in mod corect de catre echipa noastra de profesionisti, utilizarea materialelor de calitate si instalatiei adecvate se obtine o apa de calitate si un debit multumitor.

Oferta

Pentru a va putea face o oferta completa si corecta (adancime, diametru, debit, tehnologie de foraj, tip instalatie de foraj, etc) avem nevoie sa ne precizati cel putin :

Scopul forajului – foraj casnic de alimentare cu apa, sau ceva industrial ? Un debit necesar /ora sau /zi sau chiar / saptamana sau luna.

Locatia exacta unde doriti executia forajului de pe Google maps

Suplimentar / optional , ar fi in interesul d-voastra , daca ne puteti furniza :

Un studiu hidrogeologic al zonei

Cel putin cateva date (chiar verbal aflate) despre alte foraje existente in vecinatate ( chiar si la 1..2 km distanta de d-voastra) , cum ar fi – adancimi, debite, duarata executie, an executie, adancimi filtre, o descriere a instalatiei folosite, etc

Daca aveti d-voastra sau in vecinatate (max 100 m distanta) alimentare cu energie electrica 380 V , minim 25 kwA , in eventualitatea in care este fezabila executia forajului cu o instalatie electrica de foraj.

Ne puteti trimite o solicitare de oferta prin completarea unui cometariu la aceasta pagina continand datele mai sus amintite sau prin pagina solicita o oferta.

locuri de munca 2014

1.
Caut persoana serioasa pentru activitate in echipa, scopul fiind acela ca TU sa castigi bani suplimentar, pe langa serviciu, pentru inceput, chiar si part-time. Ai de investit
doar cateva ore pe saptamana din timpul tau liber! Nu ai ce sa pierzi!

• 

part-time, part time, full-time, full time, job, serviciu, bani

2.
Esti tanar(a) entuziast(a) si iti doresti un ban de buzunar? Te pot ajuta in acest sens daca esti dispus(a) sa investesti cateva ore pe saptamana din timpul tau liber! Nu ai ce sa pierzi!
part-time, part time, student, studenti, job, serviciu, bani

3.

240 × 160 - flpa.ro

Sanatatea este importanta pentru dvs? Ati dori sa faceti ceva in acest sens? Va putem ajuta!
Trimiteti-ne detalii despre problema dvs. de sanatate iar cadrele medicale ale companiei vor lua legatura cu dvs. pentru o consultatie gratuita!
sanatate, sanatatea, medic, medici, medical, medici, tratament, medicatie,

4.
Sport, fitness, intretinere, sanatate, frumusete, esti adeptul(a) acestor termeni? Ai grija de corpul tau? Daca DA, vin-o in clubul nostru si iti vei imbogati cunostintele despre aceste lucruri! Nu ai ce sa pierzi!
sala, sala sport, culturism, body-building, body building, aerobic,

5.
Cosmetica Bio o folosesti pe tenul tau? Te-ai uitat vreodata ce ingrediente contin cosmeticele
pe care le folosesti? Programeaza-te acum la o testare de produse cosmetice bio pentru a beneficia de voucherul in valoare de 100lei, GRATUIT!
cosmetice, bio, eco, spa, wellness, voucher, reducere, reduceri, gratuitate, gratis,


La sfarsitul fiecarui mesaj observati cateva cuvinte insiruite: acestea sunt cuvinte cheie care este bine sa apara in anunt tocmai pentru ca google.ro sa afiseze la cautare anuntul vostru cat mai rapid

RAPORT DE ȚARĂ. În Brăila, majoritatea investițiilor în infrastructură s-au făcut acum două decenii

Județul Brăila pare blocat în timp, undeva în anii 50-60. Chiar şi oraşele, cu excepţia municipiului reședință de județ, par nişte sate amârâte, cu case vechi, oameni săraci, drumuri desfundate şi canalizare lipsă. În ultimii patru ani, doar două artere importante din municipiu au fost modernizate, iar o treime din cartierele brăilene nu au canalizare. Și în județ situația este similară. Una din șase comune nu este racordată la apă și canalizare.

01:49 / 03:28

Din 2007, în Făurei există un proiect de racordare a localității la rețeaua de canalizare, însă abia anul acesta au început lucrările, iar până la sfârșitul anului, cetățenii ar trebui să aibă apă și canalizare.
„Probabil au și probleme tehnice, stratul freatic, au început lucrările pe vreme ploioasă, stratul freatic este foarte sus și sapă greu, terenul e și el mlăștinos”, spune Ionel Voinea, primarul din Făurei.
Aici nu s-a mai asfaltat de mai bine de 20 de ani. În fiecare mandat, primarii au făcut investiții de zeci de milioane de lei în infrastructură, dar rezultatele nu se văd.
„S-a turnat asfalt pe pavele. Nu ține asfaltul pe pavele, cel puțin iarna, dacă sunt infiltrații. S-au stricat și anual s-au cârpit gropile”, mai spune primarul.
Maraloiu este un alt sat uitat de lume din județul Brăila. Țevile de racordare la apa potabilă sunt în stradă, iar oamenii nu-și permit să tragă rețeaua în case, așa că folosesc apa tot din fântâni.
„Mai bună e a mea de la fântână, e mai rece, de acolo iau de băut și de aici iau să fac mâncare”, spune o localnică.
„Avem în derulare pe mediu două proiecte destul de mari. Cel legat de alimentări cu apă și canalizare, un proiect de 118 de milioane de euro. Nu ne putem lăuda cu element majore de infrastructură rutieră”, recunoaște Gheorghe Bunea Stanuc, președintele Consiliului Județean Brăila.
În municipiul Brăila, o treime din cartiere nu sunt racordate la rețeaua de apă și canalizare. De patru ani au început și investițiile în infrastructura rutieră. Unul dintre bulevardele importante, care leagă orașul de la sud la nord nu a mai fost reabilitat de 25 de ani. Lucrările au fost întrerupte iarna aceasta, iar până la sfârșitul anului, bulevardul ar trebui să fie practicabil. O investiție de 130 de milioane de lei, 80% fonduri europene, restul de la bugetul local.
„Am avut o procedură anulată, la următoarea s-a desemnat câștigătorul. La acest moment stadiul lucrărilor este 87%. Mai avem ce înseamnă spațiu verde, și mai avem asfaltarea pe 50% din carosabil și la canalul colector tot 60% de consolidat”, spune Iuliana Neagu, reprezentant al Direcției de Infrastructură a Primăriei Brăila.
Alte două artere importante din oraș au fost reabilitate în urmă cu un an: Calea Călărașilor și Calea Griviței. S-au investit peste 50 de milioane de lei, bani europeni și de la bugetul local. Lucrările au doar cinci ani garanție și primele gropi au început să apară.
Până la sfârșitul acestui an municipalitatea vrea să înceapă reabilitarea și pe arterele secundare ale orașului.
„Avem un buget apropiat, patru milioane de euro în 2012 și 3,5 milioane în 2013, însemnând străzile mai mici, de legătură, între străile mari nereabilitate pe fond european, sau între străzile sau bulevardele mari reabilitate pe finanțare europeană”, spune Doinița Ciocan, viceprimarul Brăilei.
Autoritătile brăilene susțin că de mai bine de 20 de ani, în județ, nu s-a făcut nici o investiție majoră în infrastructura rutieră, dar, că în urmatorii patru ani, străzile și drumurile judetene vor fi refăcute în întregime cu ajutorul fondurilor europene. Județul Brăila are un grad de absorbție a banilor europeni de 100%.
Campania RAPORT DE ŢARĂ Digi24
Timp de 21 de săptămâni, campania RAPORT DE ŢARĂ face radiografia României reale, în aşteptarea regionalizării. În fiecare zi, la orele 9, 13 şi 19, reporterii Digi24 transmit în direct din două judeţe ale ţării, cu atuurile şi punctele lor slabe. Susţine-ţi judeţul în campanie! Indiferent de unde ai fi, intră pe raportdetara.digi24.ro şi votează judeţul preferat.

PROTOPOPIATUL FĂUREI

Preot paroh Marius‑Viorel Mocănescu, născut în anul 1979.

PROTOPOPIATUL FĂUREI

Protopop: pc. preot Viorel Enache, născut în anul 1956.

În cuprinsul protopopiatului se află 3 parohii urbane şi 47 de parohii rurale, precum şi 3 cantine sociale.

În protopopiat activează 37 de preoţi şi 20 de cântăreţi bisericeşti.

Un număr de 15 parohii sunt vacante şi încredinţate suplinirii.

Parohii urbane

1. Parohia Făurei, oraş Făurei

Preot paroh Viorel Enache, născut în anul 1956.

2. Parohia Ianca I, oraş Ianca                                                                         

Preot paroh Cristi‑Cosmin Ion, născut în anul 1984.

3. Parohia Ianca II, oraş Ianca

Preot paroh Nicolae Măcreanu, născut în anul 1965.

Parohii rurale

4. (1) Parohia Ariciu, com. Salcia, vacantă.

5. (2) Parohia Batogu, com. Cireşu, vacantă.

6. (3) Parohia Berlescu, oraş Ianca, vacantă.

7. (4) Parohia Bordei Verde, com. Bordei Verde

Preot paroh Viorel Porceanu, născut în anul 1959.

8. (5) Parohia Câineni,

Preot paroh Petre Marcu, născut în anul 1960.

9. (6) Parohia Cireşu, com. Cireşu

10. (7) Parohia Constantineşti, com. Râmnicelu, vacantă.

11. (8) Parohia Constantin Gabrielescu, com. Bordei Verde

Preot paroh Gheorghe Hodor Soare, născut în anul 1986.

12. (9) Parohia Corbu‑Nou, com. Măxineni

Preot paroh Ciprian‑Sorinel Popescu, născut în anul 1976.

13. (10) Parohia Corbu‑Vechi, com. Măxineni, vacantă.

14. (11) Parohia Custura, com. Racoviţa, vacantă.

15. (12) Parohia Cuza‑Vodă – Salcia, com. Salcia Tudor

Preot paroh Cornel Techiu, născut în anul 1977.

16. (13) Parohia Deduleşti, com. Mircea‑Vodă

Preot paroh Ciprian Gache, născut în anul 1983.

17. (14) Parohia Zamfireşti (Drogu), com. Galbenu

Preot paroh Claudiu‑Nicolae Moreanu, născut în anul 1970.

18. (15) Parohia Esna, com. Movila Miresii, vacantă.

ila Găiseanca 19. (16) Parohia Filipeşti, com. Surd

Preot paroh Georgică Petcu, născut în anul 1975.

20. (17) Parohia Făurei‑Sat, com. Surdila Greci, vacantă.

21. (18) Parohia Galbenu, com. Galbenu

Preot paroh Ionel Mitrea, născut în anul 1967.

22. (19) Parohia Grădiştea, com. Grădiştea

Preot paroh Dan‑Nicolae Bărăgan, născut în anul 1975.

23. (20) Parohia Gulianca, com. Salcia Tudor, vacantă.

24. (21) Parohia Horia, com. Surdila Greci

Preot paroh Valentin Zota, născut în anul 1985.

25. (22) Parohia Ibrianu, com. Grădiştea,

Preot paroh Ionuţ Băbătie, născut în anul 1980.

26. (23) Parohia Jirlău, com. Jirlău

Preot paroh Viorel Condrache, născut în anul 1970.

Preot slujitor Cosmin Ciocîrlan, născut în anul 1985.

27. (24) Parohia Jugureanu, com. Ulmu

Preot paroh Ştefan Slotea, născut în anul 1974.

28. (25) Parohia Lişcoteanca, com. Bordei Verde, vacantă.

29. (26) Parohia Maraloiu, com. Grădiştea, vacantă.

30. (27) Parohia M. Kogălniceanu, com. Şuţeşti, vacantă.

31. (28) Parohia M. Kogălniceanu – Domniţa, com. Râmnicelu, vacantă.

32. (29) Parohia Mircea‑Vodă, com. Mircea‑Vodă

Preot paroh Nicu Balaban, născut în anul 1969.

33. (30) Parohia Mohreanu, com. Ulmu

Preot paroh Vasile Tănase, născut în anul 1978.

34. (31) Parohia Movila Miresii, com. Movila Miresii

Preot paroh Marius Sinca, născut în anul 1985.

Preot slujitor Valentin‑Stelian Hornea, născut în anul 1978.

35. (32) Parohia Olăneasca, com. Salcia Tudor

Preot paroh Florinel Stan, născut în anul 1976.

36. (33) Parohia Oprişăneşti, oraş Ianca

Preot paroh Alexandru‑Adrian Mihalache, născut în anul 1980.

37. (34) Parohia Perişoru, oraş Ianca

Preot paroh Ştefan Constandache, născut în anul 1981.

38. (35) Parohia Plopu, oraş Ianca

Preot paroh Alexandru Papadatu, născut în anul 1985.

39. (36) Parohia Pribeagu, com. Colţea, vacantă.

40. (37) Parohia Racoviţa, com. Racoviţa

Preot paroh Costel Beşchea, născut în anul 1985.

41. (38) Parohia Râmnicelu, com. Râmnicelu

Preot paroh Ionel Ioniţă, născut în anul 1962.

42. (39) Parohia Salcia Tudor, com. Salcia Tudor

Preot paroh Marcel Creţu, născut în anul 1950.

43. (40) Parohia Sătuc, com. Galbenu

Preot paroh Sebastian‑Ciprian Ştefan, născut în anul 1977.

44. (41) Parohia Surdila Găiseanca, com. Surdila Găiseanca

Preot paroh dr. Mihăiţă Cocîrlea, născut în anul 1971.

45. (42) Parohia Surdila Greci, com. Surdila Greci

Preot paroh Mihai‑Ionuţ Bobocea, născut în anul 1981.

46. (43) Parohia Şuţeşti, com. Şuţeşti

Preot paroh Constantin‑Valeriu Diaconu, născut în anul 1960.

47. (44) Parohia Târlele‑Filiu, oraş Ianca, vacantă.

48. (45) Parohia Ţepeş‑Vodă, com. Traian

Preot paroh Adrian‑Georgică Buescu, născut în anul 1979.

49. (46) Parohia Ulmu, com. Ulmu

Preot paroh Ionuţ Dogaru, născut în anul 1979.

50. (47) Parohia Vişani, com. Vişani

Preot paroh Robert Neculai, născut în anul 1974.

Cutremurul din 1977 (România)

Cutremurul din 1977 (Cutremurul din '77) a fost un puternic cutremur care s-a produs la ora 21:22 în data de 4 martie 1977, cu efecte devastatoare asupra României. A avut o magnitudine de 7,2 grade^[1] pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde (55 conform altor surse^[2]), 1.570 (1578 conform altor surse^[2]) de victime, din care 1.391 (1424 conform altor surse^[2]) numai în București.^[3] La nivelul întregii țări au fost circa 11.300 de răniți și aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit. Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat la București unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit.
Cutremurul a afectat de asemenea și Bulgaria. În orașul Sviștov, trei blocuri de locuinte au fost distruse și peste 100 de oameni au fost uciși.
Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea, cea mai activă zonă seismică din țară, la o adâncime de circa 100 km. Unda de șoc s-a simțit aproape în toți Balcanii.

Cuprins

• 1 Reacția oficială
• 2 Reacțiile cetățenilor loviți de cutremur
• 3 Monumente de arhitectură dispărute după cutremur
• 4 Victime
• 5 Note
• 6 Vezi și
• 7 Legături externe

Reacția oficială

În seara zilei de 4 martie, președintele Nicolae Ceaușescu, împreună cu consoarta sa, participau la banchetul oficial oferit de președintele Nigeriei în cinstea oaspeților. După toastul șefului statului nigerian, un secretar român a intrat în sală și l-a informat pe Ceaușescu de situația din țară. Răspunzând calm la cuvântarea gazdei, președintele român s-a așezat și l-a anunțat în particular de dezastrul survenit în România. Banchetului i s-a pus capăt câteva minute mai târziu.
La început, știrile ajunse pe căi ocolite erau confuze, vorbind despre un cutremur de gradul 10, deci despre distrugerea totală a Bucureștiului. Pana de curent de la București făcea imposibilă orice comunicație. În plus, autoritățile locale erau confuze, neluând pe moment nici o măsură concretă. După restabilirea legăturii cu țara, Ceaușescu a cerut un raport sumar al situației din țară și a dat primele ordine de acțiune, o dată cu un apel către populație. S-a instituit, prin decret prezidențial, starea de necesitate pe întreg teritoriul României.
În timpul nopții, o aeronavă a adus delegația română înapoi în țară. Pe parcursul zilelor ce au urmat, Nicolae Ceaușescu, uneori însoțit de Elena, a făcut vizite în București pentru a evalua pagubele și a calma populația. A dat ordine ferme de a se continua salvarea victimelor chiar și peste termenul considerat limită de supraviețuire.
Cu ajutoare de la Crucea Roșie (mai ales câini dresați special pentru astfel de cazuri), cascadorii și pompierii români au făcut eforturi supraomenești pentru a salva cât mai multe vieți.

Reacțiile cetățenilor loviți de cutremur

Mulți cetățeni au intrat în panică, majoritatea ieșind în stradă. Iată mărturia soldatului Mircea Nemigean din București:

„Eram santinelă pe acoperișul unui important obiectiv militar; adică, deasupra etajului șapte. Noaptea era destul de luminoasă și de văzut, puteam vedea până departe. Numai că odată parcă n-am mai simțit acoperișul sub picioare. M-am apucat însă bine de ceva și cu ochii numai primprejur, să văd ce se întâmplă. Dar nu-mi puteam crede ochilor. Cât vedeam cu ochii, toate blocurile se clătinau. Și toate clădirile se înclinau de-o parte și de cealaltă ca și copacii pe furtună. Prima undă a fost pe verticală. Câteva fracțiuni de secundă a părut să înceteze, dar apoi a reînceput pe orizontală. Cerul a crăpat brusc, de parcă stătea să se frângă în două. Am auzit detunături îndepărtate, apoi un zgomot înfundat, care parcă venea de peste tot; se auzea tot mai tare. Apoi a venit un vânt puternic, de era să mă azvârle jos. S-a dus, dar apoi s-a și întors înapoi, de data asta cu miros greu de ars. Și p-ormă s-au stins toate luminile... pe cer era un uriaș arc de foc, ca și cum s-a produs un scurtcircuit în tot orașul... Și atunci am zis: «Gata, cred că-i gata orașul!».”

Deși reacția autorităților a fost slabă în primele ore, foarte mulți oameni au ajutat din proprie inițiativă la îndepărtarea dărâmăturilor și la salvarea victimelor. Ulterior apelului prezidențial s-a trecut la sporirea producției de alimente primare, pentru a asigura necesarul populației, la restabilirea rețelelor utilitare (apă, gaz, telefoane, curent). Mulți au lucrat ore în șir fără să se odihnească, acoperind mai multe schimburi. Au fost trimise ajutoare din toată țara către zonele afectate.

Monumente de arhitectură dispărute după cutremur

Cutremurul a afectat și monumente de arhitectură. Regimul a folosit pretextul cutremurului pentru a demola o serie de clădiri care, dintr-un motiv sau altul, erau „incomode” pentru el. Astfel, Biserica Ienei aflată în stânga blocului „Dunărea”, în dreptul Institutului de Arhitectură Ion Mincu și vis a vis de hotelul Intercontinental și Teatrul National, a fost pur și simplu demolată pentru că prezența ei „deranja”. În cadrul lucrărilor de demolare ale blocului „Dunărea”, turla bisericii a fost lovită cu utilajul de demolare. Din acest moment a început o cursă în care, pe de o parte oamenii de cultură (arhitecți, artiști plastici, etc.) încercau să oprească lucrările de demolare, iar pe de altă parte armata (direct implicată în acțiunea de înlăturare a urmelor cutremurului) se străduia să facă să dispară cât mai repede acest monument și lăcaș de cult. Din nefericire, monumentul nu a fost salvat, odată cu el dispărînd și picturile murale făcute de către Gheorghe Tattarescu, ca și cele anterioare acestuia, fresce de o mare valoare artistică.
De asemenea, fostul sediu al Uniunii Artiștilor Plastici (Casa arhitect Grigore Cerchez) aflat pe strada Sevastopol a căzut victimă aceleiași acțiuni.
Odată pornită, acțiunea de înlăturare a cât mai multe monumente de arhitectură și lăcașe de cult s-a extins și asupra colecțiilor și colecționarilor de artă. Sub pretextul „punerii la adăpost” a operelor de artă, colecțiile particulare și casele memoriale au fost deposedate de lucrările de artă aflate în patrimoniul lor, apărând ideea care s-a finalizat mai târziu a Muzeului Colecțiilor. Este cazul casei memoriale Muzeul Gheorghe Tattarescu din care au fost luate lucrările de artă și depozitate „în siguranță”. După multe presiuni făcute de Georgeta Wertheimer, nepoata pictorului, lucrările s-au reîntors în casa memorială.

CUTREMURUL DIN 4 MARTIE 1977 (video “In premiera”, TVR, plus alte marturii)

Publicat pe 04 Mar 2013 | Categorii: Dezastre, calamitati, Documentare/ Reportaje, NEWS (STIRILE ZILEI), Video |

Reportaj al emisiunii In premiera (2011): CUTREMURUL DIN 1977: CINE PLATESTE?

(foarte interesanta, desi colateral, marturia de la minutul ~17`)

***

Din arhiva TVR:

• Videonews: Se împlinesc 36 de ani de la cutremurul din 1977

4 martie 1977. Data la care cel mai grav dezastru natural a lovit România în secolul trecut. Cutremurul care s-a produs atunci a curmat peste 1500 de vieţi şi a transformat în ruine mii de clădiri în toată ţara. Totul, în numai 56 de secunde.

• Mediafax: REPORTAJ – 36 de ani de la cutremurul din 1977. Mărturii şocante: “Erau mormane de moloz şi oameni care scormoneau să scoată oameni”

Medicul Fălticeni Popescu era de gardă la Spitalul de Urgenţă Floreasca în seara de 4 martie 1977 şi chiar şi după 35 de ani îşi aminteşte pas cu pas acea gardă.
“A fost un coşmar pe care nu aş vrea să-l mai trăiesc sau să-l mai trăiască cineva vreodată. La Urgenţe erau cinci medici de gardă şi două săli în care se opera: un ulcer perforat la un tânăr şi o hernie omblicală la o femeie. Eu eram în sala în care pregăteam femeia şi, când am introdus acul în coloană pentru anestezie, a început să se zguduie clădirea. Am realizat imediat că e cutremur. Lumina s-a stins, au început să se spargă geamuri, s-a auzit un vuiet îngrozitor şi se simţea un praf puternic de cărămidă roşie. Am ajuns sub tocul uşii, unde erau şi ceilalţi doi medici cu care operam. Era o tensiune extraordinară, clădirea se mişca şi zgomotul era infernal“, povesteşte, după 35 de ani de la dezastru, medicul stabilit în Statele Unite.
Fălticeni Popescu spune că, atunci când s-a terminat cutremurul, a încercat să se întoarcă pe întuneric la pacienta abandonată pe masa de operaţie, lucru imposibil deoarece în podea se făcuse o gaură prin care credea că vede ceva de la etajul inferior.
“Nu ştiam ce văd prin gaura aceea, dar de fapt vedeam bucătăria care era cu trei etaje mai jos“, a declarat medicul, precizând că adevăratul coşmar a început abia după ce a părăsit sala de operaţie.
Potrivit acestuia, oamenii s-au năpustit de spaimă pe scări.
“Erau oameni bolnavi, unii erau operaţi şi se dădeau de-a dura pe scări. Plăcile de marmură cădeau peste bolnavi. Târâş s-a ajuns până la parter. Am ajuns în faţa spitalului şi se auzeau sirenele ambulanţelor care aduceau pacienţi. În aproximativ cinci minute, intersecţia Calea Floreasca cu Ştefan cel Mare era complet blocată. Era un infern! Cei sănătoşi cărau pe braţe răniţii. Era un val de braţe pe care se purtau corpuri umane. Răniţii ţipau şi plângeau şi erau depuşi în faţa spitalului. Curtea se umpluse de bolnavii din spital care ieşiseră cu pături în cap“, mai povesteşte doctorul Popescu.

Citeşte şi: REPORTAJ: “Memoria” clădirilor distruse în cutremurul din 4 martie, intactă şi după zeci de ani – GALERIE FOTO

În toată nebunia, medicul şi-a amintit de pacienta pe care a lăsat-o în sala de operaţie şi la care nu a mai reuşit să ajungă din cauza beznei.
“M-am dus pe brânci până acolo. Nu mai era acolo, iar tânărul cu operaţia de ulcer era pe ventilator, cu abdomenul deschis şi plin de moloz. A fost spălat cu apă nesterilă şi a plecat în şapte zile sănătos. Cealaltă pacientă am găsit-o mai târziu în curtea spitalului. Din cauza efortului, hernia dispăruse. A urmat o noapte de coşmar în care am triat răniţii de cei morţi“, povesteşte medicul.
Înspre dimineaţă, a pornit spre primărie pentru a cere ajutorul Armatei şi a trecut pe lângă ceea ce mai rămăsese din blocul Scala.
“Erau mormane de moloz şi oameni care scormoneau să scoată oameni“, povesteşte Fălticeni Popescu.

În opinia sa, ceea ce au făcut medicii în acele zile, dar şi oamenii simpli, a fost “un act eroic”.
Din Statele Unite, doctorul Popescu face apel către autorităţile de la Bucureşti să ia măsuri pentru a preveni noi astfel de dezastre.
“Când mai vin la Bucureşti, văd clădiri cu buline roşii şi găsesc că este criminal să se permită locuirea acolo. Şi într-un cort, pe stradă, ar fi mai sigur dacă ar veni un alt cutremur“, crede Fălticeni Popescu.
Directorul de atunci al Spitalului de Urgenţă, doctorul Andrei Firică, a declarat că în momentul producerii cutremurului era în Libia, dar a revenit în câteva ore în ţară.
“Era un dezastru pentru că erau vreo 20 de coloane de susţinere rupte şi a trebuit evacuat tot spitalul. Au fost trei probleme grele: nu aveam loc pentru morţi pentru că se depăşise capacitatea pe care o avea morga, pacienţii care fuseseră operaţi la urgenţă trebuiau transportaţi mult mai repede decât ar fi fost cazul şi a treia problemă era relaţia cu familiile pacienţilor. (…) Au venit 100 – 200 de pacienţi în câteva minute, iar camera de gardă era depăşită“, îşi aminteşte medicul Andrei Firică.
El a precizat că bolnavii fuseseră puşi pe holuri şi în amfiteatre, “perierea” cazurilor fiind făcută foarte rapid.
Mormanele de moloz şi oamenii care îşi căutau cu disperare semenii sunt cele mai puternice amintiri din acele zile şi pentru un fost lucrător din Armată, pe vremea aceea elev la Şcoala Militară Băneasa.
Cutremurul l-a prins într-o tabără de primăvară la Vălenii de Munte şi, imediat după, s-a făcut apelul şi plutoanele au fost trimise în teren.
“Din ce se ştia atunci, Hotelul din Vălenii de Munte se dărâmase, o aripă a Spitalalului TBC Drajna se dărâmase de asemenea. Am ajuns la hotel la ora 21.45 şi am rămas până la şapte să căutăm persoane. Am găsit şapte morţi acolo“, povesteşte acesta.
Ajunşi în Bucureşti, elevii de atunci ai Şcolii Militare au fost trimişi la blocurile Casata, Scala, Wilson pentru a căuta răniţi sau morţi, dar şi pentru a asigura zonele respective împotriva hoţilor.
“În cinci martie, până seara am stat în dispozitiv în diverse locuri. Seara, când ne-am întors în şcoală, s-a pus problema voluntariatului şi nimeni nu a renunţat. Aproape 72 de ore am muncit continuu“, îşi mai aminteşte fostul elev de şcoală militară.
El spune că civilii încercau să ajute, dar atunci când apărea Armata toată lumea se retrăgea.

“Veneau buldozere să ia moloz şi mai vedeai o mână, un picior. La Scala a fost prinsă o persoană de zid şi medicii nu aveau voie să intre pentru că se putea dărâma blocul, iar medicii erau foarte de preţ atunci. Un coleg al meu, caporal, s-a oferit să intre să-i taie piciorul prins sub o placă de beton pentru că altfel nu putea fi scoasă de acolo. A tăiat piciorul cu nişte scule destul de rudimentare, iar seara a fost făcut sergent“, îşi aminteşte fostul angajat al Armatei.
Un pensionar de 76 de ani, care locuieşte în zona Blocului Scala, a povestit că în 1977 lucra în Ministerul de Externe, instituţie care funcţiona în actualul sediu al Guvernului.
“Trebuia să plec acasă la ora 10 şi, din cauza cutremurului, am plecat la 12. Toată lumea era înnebunită pentru că Ceauşescu trebuia să plece în Spania. (…) Am pregătit o telegramă şi, când să plec cu ea să o trimit, a început cutremurul. Şi când am ieşit din camera de serviciu mi-a căzut o placă în cap. Ne-am oprit apoi şi ne-am prins de stâlpi, de coloanele mari şi eram ca nişte oameni beţi care se ţineau de câte un stâlp“, povesteşte funcţionarul de la Ministerul de Externe.
El îşi aminteşte că pe vremea aceea locuia lângă Sala Polivalentă şi a fost dificil să ajungă acasă din cauza drumurilor blocate de clădirile căzute.
“Îmi era şi frică să merg acasă. Nu am putut să dau telefon pentru că nimic nu funcţiona. Când am plecat nu am putut să ies pe Ana Ipătescu, am venit pe Dorobanţi, eram cu maşina şi am vrut să ies în bulevard pe la Lahovari. Nu am putut pentru că erau deja militari, lucrau. Erau clădiri dărâmate şi am venit pe la Maria Rosetti. Nici pe aici nu am putut pentru că şi aici era căzut blocul Scala. Şi abia am ajuns la Inter şi, de emoţii ce aveam, nu am văzut că şi Dunărea era căzută. Am ajuns acasă tremurând. Clădirea mea cu 10 etaje de la Polivalentă nu avea nimic, dar toată lumea din blocuri fugise în Parcul Tineretului. Când am intrat în casă, în sufragerie televizorul era dus, s-au spart nişte vitrine şi în bucătărie oala cu mâncare se împrăştiase pe jos“, mai povesteşte bărbatul de 76 de ani.
Cu toţii îşi amintesc că intervenţia autorităţilor a fost foarte promptă, dar la fel de bine îşi amintesc dezastrul rămas după cutremur. Orice poveste despre cutremurul din 4 martie 1977 se încheie identic: A fost un coşmar care nu poate fi descris în cuvinte!

• Adevarul: 

Se împlinesc 36 de ani de la catastrofa care a făcut peste 1.500 de victime

Vineri, 4 martie 1977, România a fost zguduită de cel mai distrugător cutremur din perioada postbelică. Peste 1.500 de oameni şi-au pierdut viaţa, un oraş a fost ras de pe suprafaţa Pământului şi 35.000 de locuinţe au fost distruse în urma celor 55 de secunde seismice.
Cutremurul a avut urmări distrugătoare pe arii largi în sudul şi estul ţării, dar cele mai mari pagube au fost semnalate în Muntenia, îndeosebi în zona Craiova – Bucureşti.
În Capitală, 10.000 de oameni au fost îngropaţi sub dărâmături, dintre care peste 1.500 nu au mai putut fi salvaţi. 32 de clădiri au fost distruse complet şi alte 130 au fost grav afectate. Mai mulţi artişti de seamă şi-au găsit sfârşitul, în urma cutremurului din 1977: actorul Toma Caragiu, cântăreaţa Doina Badea, poeta Veronica Porumbacu.
Scriitorul Romulus Rusan a scăpat teafăr de sub dărâmături
Scriitoarea Ana Blandiana şi soţul acesteia, scriitorul Romulus Rusan locuiau la etajul şapte al unui bloc care a fost distrus în totalitate de cutremur. Dacă poeta a avut mai mult noroc, întrucât seara de 4 martie a găsit-o internată într-un spital, scriitorul Romulus Rusan a frizat moartea, fiind găsit în viaţă sub dărâmături.
„Câteva ore bune eu am ştiut că soţul meu a murit. Mai târziu am aflat că în străinătate s-a aflat că eu murisem şi am citit chiar un articol în presa franceză – «La Mort de Blandiana». Era o ridicare în slăvi despre cât de frumoasă şi deşteaptă am fost. Mi-a dat o senzaţie între sublim şi ridicol”, a explicat Ana Blandiana, într-un interviu acordat jurnalul.ro cu opt ani în urmă.
Actorul Toma Caragiu ştia că o să moară
Regretatul actor Florian Pittiş a povestit, după moartea actorului Toma Caragiu, că a surprins o discuţie care a avut loc între Caragiu şi directorul adjunct al teatrului Bulandra, Maxim Crişan, în care actorul mort în timpul cutremurului din 4 martie 1977 spunea că nu va merge cu avionul într-un turneu în America, ci va merge cu vaporul întrucât cineva îi prezisese că va muri într-o prăbuşire.
„Ultimul său spectacol a avut loc pe 2 martie 1977. Este vorba de piesa «Lungul drum al zilei către noapte». In pauză, a vorbit la telefon cu Maxim Crişan, directorul adjunct de la «Bulandra», care-i spunea ceva de un turneu în America. «Eu, cu avionul? Nu, lasă că-mi aranjez cu vaporul. Mi-a prezis cineva că o să mor într-o prăbuşire». In actul IV, mi-am dat seama că e foarte, foarte obosit. A vrut să-şi aprindă o ţigară, deşi rolul nu prevedea asta. L-am impiedicat s-o facă, trăgându-l de mână, cu vorbele: «Tată, nu face asta!». După spectacol, m-a alergat prin tot teatrul, spunându-mi: «De ce mi-ai făcut asta? Vrei să mor acum?»”, a povestit, la vremea respectivă, regretatul artist Florian Pittiş.
Oraşul Zimnicea a fost distrus aproape în totalitate, însă potrivit arhivelor acelei vremi a existat un singur mort. 175 de case prabusite, 523 grav avariate, 4.000 de persoane sinistrate este bilanţul prăpădului de la Zimnicea. [nota noastra: Zimnicea este un caz aparte, in care demolarile, in mod real, NU au fost produse de cutremur - vezi: Oraşul Zimnicea a fost “distrus” în totalitate? sau: Dezastrul de la Zimnicea, minciună pentru nea Nicu]

Ceauşescu era în Nigeria
La ora 21.22, în 4 martie 1977, soţii Ceauşescu se aflau la un banchet dat în cinstea lor de preşedintele Nigeriei. Delegaţia română efectuase o serie de „vizite de prietenie” în mai multe ţări africane – Mauritania, Senegal, Ghana, Coasta de Fildeş. Pe 2 martie, Nicolae Ceauşescu şi soţia sa au ajuns în Republica Federală Nigeria. Banchetul din Nigeria este întrerupt în momentul în care conducătorul primeşte veştile despre cutremurul care a zguduit România. La telefon a instituit starea de necesitate, iar a doua zi la ora 08.15, Nicolae Ceauşescu şi soţia sa au aterizat pe aeroportul Otopeni.
„Îmi amintesc foarte bine întâmplările: era în jurul orei nouă din noapte. Era un film când a început cutremurul. Toţi am năvălit la uşă, dar tata a pus piciorul în uşă şi am rămas acolo până când s-a terminat (aproape un minut – 53 secunde). Apoi am coborât în faţa blocului… Toţi vecinii erau afară, mulţi mai mult dezbrăcaţi decât îmbrăcati, nişte crăpături destul de late şi adânci erau în scoarţa terestră… La alimentară toate produsele erau pe jos, borcane şi sticle sparte şi un miros întepator de oţet – băuturi alcoolice… Ţin minte că m-am la şcoală ca să aflu dacă mai este în picioare.”Liviu Zaharia (Buzău), cititor adevarul.ro
Tu cum îţi aminteşti seara zilei de 4 martie ’77, când a avut loc cel mai puternic cutremur produs în România de după război?

La 36 de ani de la seismul din 1977, în Focşani s-au construit puţine adăposturi în caz de cutremur

Mircea Morariu: Cutremurul şi mediile electronice de informare

Ziua de 4 martie a fost să fie în anul 1977 într-o vineri. Schema de program,  grila cum i se spune azi, a Televiziunii Române prevedea ca, îndată după ediţia de seară a Telejurnalului,  pe primul canal să fie difuzat un film artistic, iar pe cel de-al doilea, care oricum avea o acoperire limitată, deloc în conformitate cu ceea ce scria şi se prevedea în Programul partidului adoptat cu ocazia Conferinţei Naţionale din 1974,  o Seară de operă.

La ora fixă prevăzută de grilă, Lia Mărăscu, crainica de serviciu de pe programul 1 al TVR, a făcut anunţul potrivit căruia telespectatorii erau invitaţi să urmărească pelicula Dulce şi amar. Era, din câte îmi aduc aminte, un film bulgăresc, tare neizbutit. Cutuma prevedea ca vinerea să fie transmisă o producţie est-europeană, din ţările socialiste. Cutremurul ce s-a produs puţin după ora 21, 20 (21,22) i-a întrerupt difuzarea. S-a întrerupt, de asemenea, emisiunea celui de-al doilea canal al TVR, ca şi cea a celor trei canale ale Radioului.
Ce s-a întâmplat mai departe
Seismul a provocat pagube materiale serioase atât în Calea Dorobanţi cât şi în strada Nuferilor, nu însă atât de drastice încât să împiedice reluarea emisiunii. Cel puţin în cazul Radioului.
Marea problemă era că cineva trebuia să decidă dacă românii au dreptul să fie informaţi
asupra celor întâmplate şi dacă da, cum trebuia formulată informaţia cu pricina. Or, acel cineva era nimeni altul decât Comandantul suprem, Nicolae Ceauşescu. Acesta nu se afla în ţară, făcea o vizită de lucru, întreprindea o nouă solie de pace, cum se spunea în limbajul de lemn al vremii,  în câteva ţări din Africa. Dar nu atât Africa, nu atât Nigeria, ţara în care se găsea delegaţia de partid şi guvernamentală română în acea seară, erau interesante pentru Dictator şi soţia lui. În drum spre România, Nicolae Ceauşescu ar fi trebuit să facă o escală în Spania spre a se întâlni cu regele Juan Carlos, ajuns la putere în 1974.
Ceauşescu urmărea o nouă lovitură de imagine. Şi-ar mai fi îndeplinit astfel, încă o dată, o dorinţă. Şi-ar mai fi realizat încă o dată o ambiţie. Aceea de a fi primul şef de Stat comunist care îl întâlnea pe tânărul Suveran spaniol. Dictatorul de la Bucureşti avea obsesia primului. România fusese primul stat comunist ce stabilise relaţii diplomatice cu Germania de Vest. România condusă de el nu a rupt relaţiile diplomatice  cu Israelul, după Războiul de 6 zile din 1967. În septembrie 1973, Ceauşescu, aflat în America Latină, ţinea morţiş să meargă în Chile spre a-şi arăta sprijinul pentru Salvador Allende şi regimul comunist de acolo. Nu a fost să fie, evenimentele s-au precipitat şi Junta militară a preluat puterea spre marea dezamăgire a Dictatorului.
Cei din anturajul lui Ceauşescu, cei ce îl însoţeau în Africa îi cunoşteau şi dorinţa, şi ambiţiile. I-au comunicat cu teamă vestea că România fusese devastată de cutremur. Dezastrul era prea mare ca să nu fie făcut public. Dictatorul a cerut să se întocmească un comunicat pe care trebuia să îl aprobe.
În aşteptarea lui, mediile electronice româneşti au preferat să tacă. La ora 23, Radioul a difuzat câteva măsuri dintr-un cântec interpretat de Aurelian Andreescu. Melodia a fost întreruptă brusc. O oră mai târziu, Teodor Voinea (Teodor Redlow) a citit comunicatul. Era redactat în termeni clari, sobri. Fără stridenţe propagandistice. Sau, mai curând şi mai exact, fără prea mari stridenţe propagandistice. 
Cutremurul – se spunea în comunicat – produsese mari pagube materiale şi victime omeneşti. Ordinea aceasta are semnificaţia ei. Întâi pagubele materiale şi doar apoi oamenii.  A fost, poate, singurul moment de relativă decenţă şi de sobrietate. Mai apoi, tot ceea ce s-a difuzat la Radio şi la Televiziune avea în prim-plan implicarea lui Nicolae Ceauşescu şi a Elenei. Ei erau marii eroi. Ei erau salvatorii. Ei alinau suferinţe. Ei şi numai ei.  
Televiziunea Română şi-a reluat emisiunea doar sâmbătă la ora 13, cu un Telejurnal. Nu a durat mai mult de 20 de minute. După încheierea lui, Silvia Ciurescu, crainica chemată la serviciu în grabă, a anunţat închiderea programului, acesta nemaifiind reluat decât seara.
Primul director general al Radioului public, instalat în funcţie după decembrie 1989, Eugen Preda, a fixat instituţiei pe care a condus-o vreme de câţiva ani drept obiectiv principal dezideratul ca niciodată de atunci încolo românii să nu fie în situaţia de a afla ceea ce se întâmplă în ţara lor înainte ca Radio România să dea informaţia. Cel mai adesea, Eugen Preda şi-a îndeplinit dorinţa.
Cutremurul la Radio Europa liberă 
Seara de 4 martie şi zilele care au urmat au fost decisive pentru postul de radio din Capitala Bavariei. Europa liberă în limba română era ascultată, postul avea credibilitate, Noel Bernard, directorul Serviciului românesc, devenise deja o legendă vie.

Dar Europa liberă în limba română a devenit postul nostru de radio în orele şi zilele tragice de după marele seism.

Ioana Măgură, soţia lui Bernard, a evocat atât în scris (cf. Directorul postului nostru de radio, Editura Curtea veche, Bucureşti 2007) cât şi în interviuri (unul dintre ele poate fi ascultat accesând secţiunea Din istoria Europei libere de pe site-ul postului) ceea ce s-a întâmplat atunci în postul din Capitala Bavariei. Mărturia ei este întărită de cea a lui Gertrud Dumitrescu (Ioana Crişan), o altă voce de aur a postului, crainica ce a intrat la microfon sâmbătă dimineaţă. Interviul cu Ioana Crişan poate fi şi el găsit pe acelaşi site.
Noel Bernard sosise acasă după o zi de lucru dificilă. Pe lângă rezolvarea problemelor curente, directorul Serviciului românesc scrisese şi înregistrase Editorialul săptămânal ce trebuia să fie difuzat sâmbătă.
Puţin după ora 20.30 (ora Münchenului) , un telefon de la Monitoring îl informa pe Bernard că Radio Bucureşti nu mai emite. Era vorba, cu siguranţă, de ceva mai mult decât o defecţiune tehnică. Noel Bernard şi Ioana Măgură au decis să plece în grabă spre Englischer Garden. Când au ajuns acolo, au aflat că la Bucureşti nu avusese loc, aşa cum sperau, o lovitură de palat care să ducă la  înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu, ci  se produsese un puternic cutremur. Sosiseră între timp primele telegrame de presă. Bernard a preluat microfonul. A convins directorii americani să extindă fără restricţii orele de emisie. Când, a doua zi, înainte de ora 5, Gertrud Dumitrescu a sosit la serviciu, şi-a găsit directorul agitat. Alături de el erau câţiva reprezentanţi ai managementului american. Când i s-a înmânat textul a ceea ce ar fi trebuit să fie primul buletin de ştiri al zilei, Ioana Crişan, Trudi, cum îi spuneau şi îi spun şi azi prietenii, a înţeles ce se întâmplase.
Bernard a organizat rapid ture de lucru de câte patru ore. Redactori precum Radu Gorun (Mihai Cismărescu), Emil Georgescu, Victor Cernescu (Romilo Lemonidis), Radu Vrancea (Cornel Ianatoş), Sorin Cunea, crainici precum Ioana Măgură, Ioana Crişan, Ion Ioanid, Anişoara Negulescu (Annie Popper), Ileana Ionescu (Ortanse Cisek), practic întreg colectivul editorial al Radioului, şi-au făcut meseria exemplar, dar au făcut şi ceea ce nu era în fişa postului.

La un moment dat, Bernard a primit un telefon din ţară. Securitatea îşi pierduse capul şi nu mai controla comunicaţiile cu exteriorul.

Cineva de la Bucureşti spărsese zidul şi izbutise să intre în legătură cu Radio Europa liberă. Geniul jurnalistic al lui Bernard a făcut ca acel cineva să fie invitat să intre în emisie. Omul a acceptat. Mai apoi au intrat alţii şi alţii. Români din ţară şi români din Diaspora furnizau detalii despre ceea ce se întâmplase în România ori încercau să intre astfel în legătură cu rudele şi prietenii lor.
Europa liberă devenise, mai mult ca niciodată, vocea speranţei. Comunicatelor scorţoase şi partinice difuzate de Radio Bucureşti, postul românesc din Capitala Bavariei, le opunea realitatea şi omenescul.

• Antena3: Peste 26.000 de elevi, în pericol: Aproape o sută de şcoli din Capitală au risc seismic ridicat

Foto: fordschool.umich.edu

Un număr de 97 de şcoli din Capitală, în care învaţă peste 26.000 de elevi, au risc seismic ridicat, aceştia fiind învăţaţi, în cadrul unui proiect, cum să se comporte în cazul în care s-ar produce un cutremur, informează Mediafax.

Situaţia a fost prezentată luni, într-o conferinţă de presă, în cadrul proiectului “Too Quick To Quake“ realizat de Ambasada Suediei şi membrii comunităţii Swedish Sustainable Business, în parteneriat cu Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă Bucureşti şi Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti.
Proiectul a fost început în 4 martie 2012, fiind derulat în două etape. În cadrul instruirii elevilor, profesorii au prezentat o serie de imagini care ilustrează modul potrivit de reacţie în caz de cutremur. Suportul educaţional a fost conceput de către experţi în pregătirea populaţiei pentru situaţii de urgenţă.
Evenimentul este organizat cu prilejul comemorării a 36 de ani de la cutremurul devastator din 4 martie 1977.
La conferinţă participă reprezentanţi ai Ambasadei Suediei în România, ai Secţiei Comerciale a Ambasadei Suediei, ai Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă, ai Inspectoratului Şcolar al Municipiului Bucureşti, precum şi ai companiior suedeze Ericsson, Lindab, Oriflame şi Skanska.
În urmă cu 36 de ani, în 4 martie 1977, s-a produs un seism la ora 21.22, care a avut efecte devastatoare asupra României. Cutremurul a avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter şi a durat aproximativ 56 de secunde, fiind înregistrate 1.570 de victime, dintre care 1.391 numai în Bucureşti.
Aproximativ 11.300 de persoane au fost rănite şi 35.000 de locuinţe s-au prăbuşit. Cele mai multe pagube materiale au fost în Bucureşti, unde peste 33 de clădiri şi blocuri mari s-au prăbuşit.
Institutul de Fizica Pământului dispune în prezent de echipamente care înregistrează mişcarea tectonică cu 30 de secunde înainte de a se produce cutremurul. După sesizarea cutremururului sunt blocate automat instalaţiile cu risc, respectiv Centrala de la Cernavodă, instalaţiile de pe Platforma la Măgurele, Centrala de Cercetări Nucleare Piteşti şi Centrala de la Turnu Severin. Totodată, prin STS sunt alarmate instituţiile statului şi Comitetul pentru Situaţii de Urgenţă.

 

Legaturi: